Guvernul Moldovei încearcă acum să definească o strategie pe termen lung, până în 2030. Sunt multe aspecte discutate acolo, unul dintre ele fiind digitalizarea. Încerc mai jos să-mi expun viziunea despre cum va arăta următoarea “Estonie”, pentru că de obicei Moldova se inspiră din modul în care aceasta a digitalizat până acum.
Pentru început, vreau să înțelegeți la ce nivel de digitalizare se află acum statul sau statele. Venind din epoca birocratică bazată pe hârtie și documente semnate olograf, statul încearcă să transpună acel proces în formă digitală. La propriu. De exemplu, licitațiile, chiar dacă sunt “digitalizate”, copiază procesul birocratic pe hârtie. Deschideți o licitație și veți vedea un document MS Word cu multe spații goale care trebuie completate opțional. Acel document/template trebuie fragmentat și încărcat ca mai multe documente separate. Adică nu e un sistem de completare dinamică, cum ar fi Google Forms, care să permită apoi un sistem informațional care să analizeze datele și să detecteze abuzuri.
Această transpunere se face uneori din neștiință despre cum ar trebui să arate un sistem informațional, alteori din rea intenție, pentru ca nimeni să nu mai poată investiga și detecta abuzurile. Guvernul încearcă acum doar să digitalizeze interacțiunea dintre stat și cetățean, nu și digitalizarea propriei birocrații.
Statul rămâne un monstru birocratic, unde nimeni nu face nimic fără un ordin în scris. Aceste ordine sau decizii la nivel central, cât și la nivel local, rămân pe hârtie sau, în cel mai bun caz, după ce sunt semnate pe hârtie, sunt fotografiate. Aici este cea mai mare corupție, aici se poate digitaliza statul pentru a elimina corupția pe următorii 100 de ani. Deci, urmele corupției le găsiți în toate ordinele, deciziile emise de funcționarii de stat, însă nimeni nu poate face nimic, pentru că volumul de documente este imens.
Estonia 1.0 reprezintă digitalizarea interacțiunii statului cu cetățeanul și digitalizarea sistemelor informaționale între diferitele părți ale statului.
Estonia 2.0 reprezintă digitalizarea, procesarea și analiza tuturor legilor, ordinelor, deciziilor emise de către stat.
Un guvern 2.0 digitalizat nu era posibil până anul trecut. Nu exista tehnologia care să permită analiza calitativă și cantitativă a documentelor scrise în formă liberă. Însă odată cu apariția tehnologiilor LLM, totul devine posibil.
Cred că toți au auzit de ChatGPT. Cum acesta poate dialoga cu omul, cum are cunoștințe despre orice și îți poate rezuma orice carte. Puțini știu că aceste tehnologii sunt foarte bune pentru a analiza textul și a da un verdict.
Cel mai simplu exemplu este să-i dai un comentariu al unui client și să-l întrebi dacă comentariul este pozitiv sau negativ. Sau, de exemplu, să-i dai o știre scrisă de un jurnalist și să-l rogi să analizeze știrea și să-i dea jurnalistului o notă, ba chiar să-i dea niște recomandări pentru a face știrea mai echilibrată.
Cum pot LLM-urile să revoluționeze sistemul birocratic al statului? E simplu. Toate documentele, înainte de a fi emise, ar trebui să fie supuse unei analize obligatorii cu AI. AI-ul poate fi unul sau mai multe. Unul specializat pe greșelile gramaticale, unul specializat pe legi, unul specializat pe informații din sistemele informaționale existente.
AI-ul va veghea ca să nu se comită abuzuri prin decizii, ordine. Astfel, va preveni orice intenție de decizii abuzive, funcționarii știind că există un “Dumnezeu”/AI care-i supraveghează și le analizează deciziile abuzive în timp real.
Parlamentul trebuie doar să dea o lege. Toate legile trebuie trecute prin AI înainte de a fi adoptate.
Vi se pare de domeniul fantasticului?
Acum, sute de mii de start-up-uri fac exact asta, dezvoltă astfel de sisteme LLM, numite și Copilot, care ajută angajații companiilor să ia deciziile cele mai bune.
De ce nu ar face-o și statul?