Nu voi lăuda sau critica pe unii sau pe alții, doar pe mine.
Nu știam ce să spun pentru un așa auditoriu diferit. Fun-ul programatoriulor doar ei îl înțeleg, așa că nici un break it nu avea să fie.
E primul meu speech în fața unui așa auditoriu de mare și nonprogramatori. Am ales să povestesc pe exemplu propriu cu scopul de a motiva și pe alții. Se pare că am generat și niște invidioși.
M-am pregătit destul de multișor. Am apelat și la un bun prieten, scriitor, să-mi cizeleze textul. S-a primit un text superb și prea literar, pe care eu nu am putut învăța. Nu era caracteristic limbajului meu de lemn.
Am decis în ultimul moment că voi povesti ce mi-a rămas în minte. Evident cu multe bâlbâeli și idei uitate. Însă nu-mi fac probleme cu scrisul și limba mea română. De ce? Într-un post viitor.
Pe lângă fun-ul care a fost, vreau să punctez niște teme serioase. A se înțelege concluzii.
- Și de la sapă poți ajunge la tehnologii. Trebuie, evident, să înveți.
- Să înveți de mic, iar părinții să contribuie la aceasta.
- Când ieși din Moldova, prin intermediul Internet-ului, această țară ți se pare mică și nesemnificativă. Însă trebuie de ieșit cu proiecte mici, inovatoare și ușor de distribuit.
- Dacă credezi că așezându-te în fața calculatorului interacționezi cu un soft sau hardware, e greșit. Interacționazi cu conștiința și inteligența sutelor și miilor de programatori. Astfel programatorii aduc la o nouă înțelegere noțunea de viață. Față ce noțiunea de viață veșnică atribuită artiștilor, scriitorilor, pictorilor, muzicanților.
- Vrei să trăiești veșnic? Învață să programezi.
Mulțumesc organizatorilor pentru că au adus în Chișinău evenimentul mult așteptat. Mulțumesc celor care au venit și mi-au ascultat gândurile. A fost fun!