Orice profesie apare dintr-o necesitate și dispare pentru că vine ceva mai bun. Jurnaliștii dispar și aceasta-i îngrozește. Tirajurile cad, calitatea cade. Ei nu pot să stăpânească tehnologiile noi și aceasta-i ucide. Site-urile lor supraîncărcate cu bannere nu-i mai scapă de dispariția inevitabilă.
Pe timpuri unica sursă era ziarul, radioul și TV-ul. Acum e doar Internet-ul. Și el e gratis, liber și democratic. Scrii bine ești citit, nu.. Google Analytics să te aibă în pază.
Eu scriu rău, foarte rău, nu mă mândresc cu aceasta. Dar nici griji nu-mi fac, am alte calități pe care societatea le apreciază. Scriu așa cum pot, cu greșeli, rareori îmi recitesc articolul din lipsă de timp.
Mă simt obligat să scriu pentru că indiferent cât de bun nu ar fi jurnalistul, nu poate reda o idee dintr-o altă specialitate, mai ales din a mea.
Cititorul alege, ori vorbe frumoase și deșarte, ori miezul ideii scrise cu greșeli.
Citiți edtorialul din Timpul.
Citiți ce a scris Vitalie Cojocari.
Citiți ce a scris Dragoș Galbur.
Citiți ce a scris Oleg Ciubotaru.
Citiți ce a scris Eugen Luchianiuc.