Niciunul dintre noi nu a trăit într-o democrație adevărată, o democrație în care să ai atât libertatea de exprimare, cât și libertatea votului. Pentru a mă face mai bine înțeles voi începe cu trei istorioare din epoca Internetului.
1. Yahoo!
În 1994 a apărut Yahoo!, un portal care rezolva o problemă mare în Internet. Cum să găsești un site necesar. Era un catalog tematic și cu subcategorii care te ajută să găsești site-urile de care aveai nevoie. Pentru ca site-ul tău să fie listat în acest catalog, trebuia să achiți o taxă anuală. Erai publicat după o verificare (inspecție) a site-ului și după lungi așteptări, însă mai apoi oamenii începeau să dea năvală. Observasem chiar un lucru hazliu, un fel de trend: toți se străduiau să cumpere domenii al căror prim caracter să fie o cifră sau litera A, pentru că afișarea era în ordine alfabetică, iar cel care era publicat primul lua mult mai mult trafic. Dacă e să privim înapoi, în istorie, aș compara asta cu feudalismul: în schimbul pământului care îl primeai, jurai credință împăratului și plăteai anual un impozit de servitute.
2. Altavista.
În anii 90 WWW-ul a explodat. Mii de site-uri apăreau zilnic. Era imposibil să fie ținute într-un catalog bine definit. Astfel, în 1995 a apărut Altavista. Search-ul lucra foarte simplu, adăugai site-ul și în puțin timp erai indexat și începeai să apari în rezultate. Altavista nu mai ținea cont de categorii, cum o făcea Yahoo!, ci încerca să calculeze prin diferite formule a frecvenței anumitor cuvinte cât de relevantă este pagina ta la o căutare a unui utilizator. Teoretic totul era bine, însă în realitate era foarte dificil să găsești exact informația de care aveai nevoie. Trebuia să deschizi sute de rezultate. Aceasta se întâmpla pentru că unii șmecheri și-au dat seama cum să înșele search-ul, în așa fel ca să fie listați cât mai des și cât mai sus. Iar oamenii dădeau click, deschideau pagina, vedeau că nu e ceea ce trebuie închideau și treceau la următorul din listă. După părerea mea, democrația din ziua de azi lucrează ca Altavista: politicienii când candidează promit marea și sarea, sunt înarmați cu o mulțime de trucuri informaționale și de manipulare pentru a fi aleși, ca mai apoi să ne dăm seama că am greșit, dar iarăși cădem în plasă și la următoarele alegeri repetăm greșeala și ne mirăm după aceea cum de se întâmplă că mereu ajung președinți, deputați , primari etc. cei mai nepotriviți omeni – incompetenți, corupți, mincinoși. Este practic imposibil să alegem pe cineva bun, un om de calitate, bazându-ne doar din relatările, de regulă deformatoare, ale mass-media.
3. Google.
O altă etapă este când Google, la scurt timp, în 1998, constatând această problemă mare de căutare în Internet a venit cu o soluție inedită. Ei au hotărât că e mult mai important să fie analizate legăturile (link-urile) dintre site-uri, decât ceea ce declară site-urile (titlu, descriere, cuvinte cheie). Au inventat o formulă matematică care permite să fie calculat gradul de încredere al fiecărui site din Internet. Iar rezultatele în căutare erau ordonate conform acelui rank (grad) de încredere. Astfel în câțiva ani Google a devenit un monopolist al online-ului. Oamenii revin zilnic, pentru că găsesc în primele rezultate ceea ce căutau.
Consider că metoda pe care o folosește Google poate fi aplicată și la alegerea oamenilor de încredere (liderilor de comunități) și sunt sigur că în acest moment ea este cea mai democratică. Aici contează nu doar componenta informațională, ci și cea de încredere din partea oamenilor. Dacă să analizăm cum lucrează această metodă în cazul rezultatelor căutărilor pe Google și în cazul alegerilor, ar fi astfel: nu contează mult ce cuvinte cheie ai pe site (mesaje electorale, panouri publicitare, apariții în media), dar contează câte site-uri publică link-uri spre site-ul tău la ei pe pagini (câți oameni cu încredere te recomandă). Această metodă funcționează mult mai eficient, pentru că e cu mult mai greu să convingi alți oameni (site-uri) să te voteze pe (să publice link-uri spre) tine. Un vot (link) spre tine (site-ul tău) aduce mult mai multă informație despre – cine ești cu adevărat – decât o emisiune tv (niște cuvinte cheie scrise în pagina ta). Mai mult ca atât, prin această metodă toți participanții la votare sunt automat și votanți, și candidați. Nu mai ești forțat să votezi doar pentru un candidat din lista de doi/trei propuși pe o cale nedemocratică (de cineva din umbră), poți vota pe oricine vrei tu și îți poți da votul chiar și pentru mai multe persoane. Pentru prima dată în democrație apare cu adevărat libertatea de a vota, fără nici o restricție.
Această metodă nu este doar una teoretică: noi, practic, am implementat-o în aplicația de votare VoteMeApp care a fost testată în peste 200 de alegeri în diverse comunități. Metoda de tip rank rezolvă o mulțime de probleme cu care se confruntă acum democrația, cum ar fi: tweedismul, manipularea mediatică, bulele informaționale, cenzura, autocrația informațională, votul pentru candidatul cel mai puțin rău, populismul, ignoranța rațională.
Deși VoteMeApp oferă mai multe tipuri de alegeri online, noi credem că anume scrutinele de tip rank sunt cele mai bune pentru a propulsa în organizații și comunități oameni de încredere, întrucât îți oferă libertatea de a alege pe oricine vrei tu și, întâi de toate, personalități autentice, oameni cu adevărat valoroși și utili comunității.
Primul exercițiu electoral cu care se confruntă copiii este pe cine aleg șeful clasei (grupei). Va fi un șef care va fi competent, modest și uman sau unul toxic, fudul sau tupeist.
