Stil de viaţă

1 Comment

Puișori
M-am întâlnit cu mulți politicieni care auzind de Silicon Valley, doresc să replice acest model la noi în țară. Pentru a evita populismul din partea lor, am identificat o serie de probleme și provocări care împiedică dezvoltarea ecositemului de startup-uri la noi.

  1. Startup-urile IT, e adevărat, pot fi lansate cu bani puțini. Un SRL se deschide ușor, însă e foarte greu să-l închizi. Doar 5% din startup-uri au succes, restul mor. E important să-ți închizi ușor afacerea.
  2. Pentru ca ulterior să poți atrage investiții, să dai cote părți și drepturi de vot, e nevoie să fie creată o companie de tip Corporate. Legislația învechită nu prea permite acest lucru.
  3. Legislația muncii din Moldova și Europa prea mult favorizează angajații, astfel ecosistemul de startup-uri practic nu există în această regiune. Antreprenorii au frică să angajeze.
  4. Sistemul de impozitare de tip TVA, fac toate startup-urile locale necompetitive cu cele americane.
  5. Dacă ai o companie care lucrează pe piața internațională trebuie să ții conturile bancare în valută, însă statul îți mai taxează odată conturilor în valută ca și profit, atunci când crește cursul leului. E adevărat că dacă scade cursul se dă la pierderii. Problema e că leul nu scade.
  6. Lipsa juriștilor cu cunoștințe în IT. (Chiar am asistat la o judecată unde 2 avocați și un judecător vorbeau aiureli în domeniul IT).
  7. Lipsa Angel Investors care să investească în startup-uri. Aceștia de regulă sunt persoanele care fac parte din foarte multe board-uri și contribuie la dezvoltarea noului startup prin intermediul relațiilor pe care le au.
  8. Antreprenori care nu au cunoștințele necesare pentru a înțelege cum lucrează investițiile. Le tratează ca pe împrumuturi bancare.
  9. Investitori puțini și cu gândire sovietică, atunci când îți dau bani, iar înapoi cer 51% din companie.
  10. Accesul la procesoarele de carduri internaționale practic inexistent (bine că Paypal a venit), astfel e foarte greu să-ți construiești o afacere digitală internațională cu sistemul de plăți local rudimentar.
  11. Lipsa acceleratoarelor.
  12. Suntem o națiune care nu știe să vândă. (spre deosebire de SUA sau Israel)

Rezultatul este:

  1. Companii de IT care au afaceri cu statul, având ca proprietari funcționari sau birocrați. Aceste companii de obicei fiind folosite la furtul banilor din buzunarul cetățenilor.
  2. Deși se vehiculează că 10% din PIB este generat de către ITC, în realitate doar 2% sunt generate de IT și 8% de comunicații (Orange, Moldcell, Moldtelecom).
  3. Marea majoritate a companiilor de IT sunt de tip outsource, adică primesc banii din afară doar atât cât să plătească salariile și taxele aferente.
  4. Chiar dacă se fac o mulțime de evenimente pentru crearea startup-urilor, de obicei vin aceiași concurenți. Iar după eveniment noua echipa de regulă se desființează.

PS: Doar cu Internet de calitate superioară nu poți face un startup.

Mihai Eșanu

Mihai Eșanu

Creștearea utilizatorilor Privesc.Eu

Creștearea utilizatorilor Privesc.Eu

Da. Această asemănăre îți vine atunci când le-ai făcut pe ambele. Cu ocazia venirii pe lume a celui de-al doilea copil și având în spate câteva start-up-uri, pot să spun cu certitudine că sunt foarte asemănătoare.

La lansarea unui nou start-up, ca și la nașterea unui copil, ultimele zile sunt foarte stresante. Cum va fi copilul, sănătos, frumos, va mânca bine, cum îl vor întâlni neamurile? Niciodată nu știi cât de bine va fi primit un nou produs, le va place clienților? Aceasta este perioada de până la naștere (o femeie însărcinată) și de construire a unui produs MVP (minimum viable product). Adică, avem un copil care are minimum necesar de existență, însă fără suportul mamei nu va trăi mult.

Faza doi, e atunci când copilul încă nu poate vorbi, iar când plânge părinții sunt puși să ghicească de ce plânge și să acționeze adecvat. La start-up e similar, vezi că ceva nu merge, oamenii vin, însă nu se rețin (retention nu este mare). Și începi să ghicești de ce oare oamenii nu ne plac. Ce să facem, cum să-i fascinăm să ne placă? La această fază outsource-ul e periculos, adică babysitter.

Faza trei e când copilul deja poate vorbi, poate spune ce îl doare sau că ii foame. Prin analogie, un start-up deja are mulți utilizatori activi, iar Google Analytics în baza acestor date îți spune ce doresc ei și cum să rezolvi problemele. Poți deja să angajezi babysitter și să faci outsource câte puțin.

Faza patru, grădinița. O creștere rapidă în capacitățile intelectuale și fizice ale unui copil și ale unui start-up necesită mai multe resurse financiare și mulți angajați. Să zicem un Seed Round. Îl trimiți la grădiniță și seara vezi ce a reușit el să învețe. Seed round e destinat pentru a demonstra capacitățile start-up-ului de a face bani. Similar, un copil la grădiniță învață se comunice, să impresioneze prin individualitatea sa, sau, va fi un looser.

Faza cinci, școala. Round A. Am demonstrat că nu suntem proști, acum rapid timp de 12 ani creștem cât putem de mult intelectual, adică să acumulăm clienți și să bunem bazele culturale și de management ale companiei. E important zilnic să-i controlezi agenda (google analytics).

Faza șase — universitatea. Round B, Round C... Luăm cât mai mulți bani de la părinți pentru ne extinde orizontul nostru intelectual. Extindere pe alte pieți.

Faza șapte. IPO. Plecăm în lume. Copilul e matur, startup-ul e companie. Părinții/Fondatorii nu mai au o influență foarte mare în viața copilului/startup-ului.