electionplatform

Boss Tweed

În euforia alegerilor din Moldova, cred că-mi va fi cel mai ușor să explic idea mea de un App și viziunile pe termen lung de schimbare a democrației.

Sistemul democratic pe care îl folosim noi acum un bug mare (eroare, neajuns - termen folosit în programare). Acel bug este la înaintarea candidatului și se mai numește tweedism. Tweedism-ul nu are o definiție clară însă constă în coruperea democrației și stabilirea unui grup de control. Acest grup de control chiar și la statele democratice că și US de obicei este 0.2% din populație. Adică 0.2% populație hotărăște cine va candida la alegeri. Iar ceilalți 99.8% votează doar pe cine acest grup de interese dorește. La unele democrații pot fi un grup de oameni cu bani iar la dictaturi un grup mic de acoloții dictatorului… În Moldova aproximatic 480 de persoane cu bani controlează cine vor ajunde deputați, primari sau consilieri.

Pe de altă parte chiar și în alegerile mici de zi cu zi procesul de înaintare a candidatului e destul de anevoios de exemplu: alegerea șefului clasei; alegerea starostei; administratorului de casă; cel mai bun angajat al unei companii...

Idea de un așa App (sistem de votare) am realizat-o în anul 2008 în forma unui website. Scopul a fost testarea rezultatelor. În cazul meu nu știi dacă e funcțional acest sistem până nu-l compari în paralel cu un alt sistem.

Primul experiment a fost alegerile de la Blogovăț. Unde a fost un juriu și în paralel bloggerii s-au votat între ei. M-au inpirat rezultatele, aproximativ 80% din cei care juriul i-au ales se regăseau în topul calculat de acest sistem.

Al doilea experiment l-am făcut pe studenții de la UTM. La sfârșitul cursului, studenții aveau un examen unde răspundeau la întrebări și erau punctați pentru răspunsurile corecte. Însă ultima întrebare suna în felul următor, “Cine crezi că dintre colegii tăi, știe cel mai bine acest obiect?”. Aici rezultatele au fost și mai uimitoare. Studentul care într-adevăr a răspuns cel mai bine era ales și de colegi că știe cel mai bine. Și corelarea continua. Surpriză a fost că pe locul doi era starostea grupei.

Aceste două experimente arată că sistemul e destul de viabil pentru a calcula câștigătorul în baza voturilor pe care concurenții le dau între ei și nu mai este necersar pasul de înaintare a candidatului.

Au trecut 10 ani. Am așteptat atât pentru ca toată lumea să aibă telefoane mobile. Experimentele mele au fost într-un mediu unde era controlat de mine și cunoșteam persoanele care votează. Însă dacă doresc să scalez un așa sistem de votare la nivel internațional e crucial să ai și confirmarea identității. Anume din această cauză am așteptat atâta timp pentru ca oamenii să-și cumpere câte un telefon mobil.

În viitor va fi un App ca și Uber, AirBnB, Lift... pentru democrație. Ți-a venit un push notification, citești titlu alegerilor, te alături, deschizi lista membrilor și votezi pe unul, câțiva oameni din listă care știi că merită să câștige. Peste puțin timp sistemul printr-o magie matematică declară câștigătorul și instant anunță pe toți care au participat. Gata. Fără candidați, fără agitație, fără trolli, fără manipulare, fără promisiuni deșarte, fără murdărie, fără tweedism.

Veți spune că niciodată un guvern nu va folosi un așa sistem nou. Sunt de acord! Însă scopul acestul sistem este ca votările mici online să devină cât mai automatizate, cât mai ușoare și să dea rezultate bune să devină net superioare sistemului clasic. Și dacă în final vreun partid nou creat va face alegeri interne cu un așa sistem și oamenii care vor topul listele partidului nimeri doar cei buni, acel partid va câștiga la alegerile clasice. Politicienii care au acest comportament care îl știm noi, îl au nu de azi, nu de ieri.. ei l-au căpătat la alegerile mici la școală, la universitate sau colective. Cu un un sistem nou creat avem șansa în timp să scăpăm de oameni care cheltuie timp pentru a se murdări între ei și nu a se ține de cuvânt și să se lupte doar pentru a sta la putere utilizând resursele unui grup mic de interese.

Poate atunci nu vom mai fi forțați să votăm răul cel mai mic.

Detalii tehnice voi oferi în următorul articol. Cei care s-au prins și au o speranță că se poate ceva de schimbat vă invit să descărcați aplicația de pe https://voteme.app. Vă rog să dați și un share la acest articol pentru prietenii tăi. Sistemul e funcțional dacă ai prieteni în el ca să ai pe cine vota.

Siri așteaptă întrebarea.

Siri așteaptă întrebarea. (Siri - asistent virtual cu Inteligență Artificială)

La conferința ICEEFEST 2018 am asistat la un panel despre politică, internet, revolte și AI. La întrebarea mea paneliștilor “Cum arată sfârșitul democrației în contextul tematicii panelului” ei au arătat nedumeriți, să nu spunem că m-au considerat un țâcnit.

Mai jos voi încerca să răspund ce am avut eu în vedere. Stați cu mine.

Rezultatul electoral depinde în mare măsură de faptul cum candidații sunt arătați de mass-media. Odată cu popularizarea Internetului și a rețelelor de socializare tot mai mulți politicieni recurg la dialogul cu electoratul prin Internet. Pentru cei sceptici, în anul 2019 timpul petrecut în Internet va întrece timpul petrecut în fața TV-ului. Adică consumul neliniar de informație va întrece consumul liniar și centralizat (Radio/TV). De ziare nu mai vorbim, ele sunt duse.

Însă în epoca Internetului există o mare problemă cu informația, ea este mult prea multă. La început au fost multe search-uri care au dat faliment după ce a apărut google cu un nou algoritm de aranjare a informației (PageRank) și care practic a acaparat tot Internetul. Mai târziu Google a introdus un nou sistem, BrainRank. Atunci când cauți ceva informație pe o anumită temă, AI (Inteligența Artificială) decide ce rezultate vei vedea.

Pe de altă parte, Facebook-ul vine cu o altă invenție destul de revoluționară, News Feed. Unde informația curge spre tine, nu tu o cauți. Însă acest șir informațional la fel este generat în dependență de preferințele tale, prietenii tăi, timp și multe alte semnale care Facebook-ul alimentează EdgeRank-ul lor pentru a scoate ceva relevant pentru ochii tăi în timp ce tu faci scroll de pe mobil. Deci și aici șirul informațional va depinde sau deja depinde de AI pentru că Facebook investește resurse considerabile în acest domeniu.

Similar e și la Twitter, Youtube, Netflix... și alte servicii unde abundă informația, iar tehnologiile de growth hacking încearcă să te facă să revii și să revii pentru că îți arată doar ceea ce dorești.

Marea majoritate din noi având dispozitive mobile transmitem cantități enorme de date la companiile care produc telefoane sau aplicații. Acestea la rândul lor ne servesc informațiile care nouă ne plac.

Viralitatea revoltelor mult lăudate din Chișinău și #rezist din București este dependentă de diciziile AI-ului. AI decide cât de viral poate fi un eveniment sau grup, sau o postare; în dependență de numărul de like-uri, share-uri, comentarii, locație, timp… La un eveniment care a avut succes posibil sunt sute de evenimente la care organizatorii nu au reușit să adune lume. De ce? Pentru că creierul artificial a decis că nu se merită de promovat în news feed-ul oamenilor.

Facebook are atât de multe date despre fiecare din noi că își permite să genereze liste de oameni în baza unei alte liste de oameni (Lookalike). De exemplu, dacă vrei să-ți mărești numărul membrilor în partid, îi dai Facebook-ului lista tuturor membrilor de partid care au cont în Facebook și el îți face o altă listă de oameni care au viziuni similare, însă încă nu sunt membri de partid. Îți rămâne să plasezi un îndemn și să îi chemi în partid.

Scandalul Cambridge Analytica i-a făcut pe congresmeni să înțeleagă puterea unui sistem cu inteligență artificială și cum el poate influența alegerile. Alegeri care până mai ieri se făceau de pe ecranele TV-ului.

Deci sistemele bazate pe AI deja controlează fluxul informațional și totodată știu foarte mult despre comportamentul nostru.

În viitorul apropiat când majoritatea populației va fi în Internet (în unele țăre majoritatea deja este în Internet) partidele politice pot adopta o altă tactică, cea de simulare a candidatului cu cea mai mare probabilitate de câștig în dependență de preferințele electoratului. Vor lupta în a găsi candidatul, nu în promovarea lui. De aceea în viitor mult va conta brandul personal. La alegerile parlamentare lista candidaților se va face în dependență de simulările membrilor de partid care au cele mai mari șanse de câștig a electoratului. Sau se va încerca diversificarea listei. De exemplu, un candidat este popular printre bucătari, altul printre ingineri, al treilea pe instagram….

Democrația devine broasca care încetul cu încetul se fierbe în apă și nu-și dă seama că moare. Vom avea iluzia că am găsit candidatul cel mai bun însă cine este acest candidat îl va decide inteligența artificială.

În final vom ajunge să întrebăm de Siri pe cine să votăm.

Există vreo soluție pentru a evita această dependență de AI? Dacă aveți și voi una sunteți bineveniți să o lăsați în comentarii.

Eu am una. Vă aștept să o citiți în articolul viitor.

9 Comments

A luat sfârşit cea dea doua ediţie a Blogovăţ-ului. Îmi permit să fac o analiză a rezultatelor, bazată pe mai multă informaţie confidenţială, fără a o scoate la iveală.

Deşi am păstrat acelaşi sistem de votare pentru cititori ca şi anul trecut, unii au întâlnit dificultăţi cu platforma wordpress. Am ales Flash pentru a face trişarea rezultatelor cât mai grea, în detrimentul simplităţii. Cu siguranţă pot spune că nu au fost încercări de a trişa.

La votarea bloggeri vs bloggeri, foarte mulţi au întâlnit dificultăţi. Hmm, credeam că bloggerii sunt mult mai tehnologizaţi. Şi asta chiar dacă am pierdut încă o zi pentru a face sistemul cât mai simplu în mod special pentru blogovăţ.

Vreo 7 bloggeri nu au primit emailuri de înregistrare, adresele erau greşite.

Mulţumesc lui decolteu pentru identificarea unui bug important, care persista doar la blogovăţ, nu şi în interfaţa standard election platform.

Pentru cei care nu cunosc, ponderea cititorilor e de 40% şi respectiv a bloggerilor e de 60% din votul poporului.

Adică chiar dacă trişezi sau faci drive la utilizatori, nu garantează câştigarea blogovăţului, cum a fost în cazul blogului lui luchianiuc. A avut întra-devăr cele mai multe voturi de la cititori, chiar cele mai multe din toate categoriile: 166, însă bloggerii influenţi nu au votat pentru el. Şi cazul invers, blogului lui http://anatoliejuraveli.blogspot.com/ a acumulat doar 6 voturi de la cititori, însă a avut majoritatea absolută a bloggerilor şi a câştigat.

La lansarea anului, http://oxana90.wordpress.com a făcut o mare greşeală, a votat doar la o categorie, cea de bloguri personale, a ocupat locul doi, însă nu a votat la lansarea anului, presupun că a uitat sau nu a înţeles că trebuie să voteze la două categorii. Părerea mea, dacă vota câştiga primul loc.

La bloguri de specialitate, Culiuc a stricat toată caşa, a ignorat email, nu a găsit parola, ceea ce e straniu. A acumulat multe voturi de la cititori dar şi de la bloggeri, însă nevotarea a dus pe apa sâmbetei totul. Parerea mea că daca Culiuc vota, el ar fi câştigat. De asemenea blogul votat de el ar fi fost printre câştigători.

Doar 70% din bloggeri au votat bloggeri vs bloggeri.

În concluzie, să fie de învăţătură la anul, ignorarea votării taie toate şansele de a câştiga votul poporului. Ba chiar mai mult, ignorarea votării şterge încrederea pe care v-au delegat-o alţi bloggeri.

Ne vedem la Blogovăţ 2010.