democrație

O alegere cu vot secret are succes atunci când cei care au pierdut alegerile au încredere că voturile au fost contorizate corect.

La noi tradiția este că nimeni nu are încredere în nimic. Se organizează contestări și renumărări. Dacă la votare offline renumărarea e costisitoare și durează mult timp, mai ales când ai milioane de voturi, în online e simplu și aproape instantaneu.

Organizați de către candidații care au pierdut, un grup de oameni nesatisfăcuți de rezultate merg la instituția care a organizat alegerile ca să ceară renumărarea voturile cu pancarde, megafoane, mesaje pe rețele sociale și în media.

Online-ul oferă avantaje majore pentru un nivel mai mare de încredere din partea tuturor participanților la procesul de vot.

Pentru asta este necesar ca grupul care nu este satisfăcut sau care nu are încredere în procesul de vot, să delege un programator. Pentru ca să fie asigurat secretul votului, e necesar un calculator nou nouț, unde se instalează un nou sistem de operare, se face auditul în fața mulțimii și apoi se distruge cu cuvalda. Glumesc 😜

În locul unui calculator nou, este suficientă o mașină virtuală creată în cloud la unul din providerii mari, Microsoft Azure, Amazon AWS, Google Cloud sau Digital Ocean. După auditare doar se șterge mașina din cloud. Mașina virtual nouă este necesară pentru a evita orice speculații din partea ambelor părți.

Pentru auditarea rezultatelor trebuiesc 3 fișiere.

  1. Lista hash-urilor care a apărut în protocol. Respectiv toate acele hash-uri trebuie să coincidă cu cele care au fost distribuite celor care au votat. (Lista se ia din protocol)
  2. Lista candidaților. (Exact cum e în protocol simbol cu simbol)
  3. Lista parolelor, care a fost generată de serverul de votare. (Reprezentantul platformei de votare vine cu ea)

Auditarea digitală este posibilă, pentru că semnăturile digitale distribuite către votanți sunt publice, iar parolele secrete care au fost folosite la generarea acestor coduri nu pot fi modificate de către server.

Aceste 3 fișiere se încarcă pe mașina virtuală, astfel nimeni dintre părți să nu poată manipula sau copia informația. Adică parolele secrete să nu fie copiate cumva de către programatorul care reprezintă grupul celor care contestă rezultatul, iar reprezentantul platformei să nu poată schimba ceva la nivel de sistem și să se afișeze doar rezultate corecte.

În final se încarcă un program (făcut de programatorul mulțimii), care rulează conform algoritmului HMAC/SHA256 și găsește pentru fiecare parola secretă un hash cod, care coincide cu un vot.

Codul programului rulează și numără toate voturile identificate, demonstrează că la vot au participat toate hash-urile și toate parolele secrete. Reprezentantul grupului ce contestă rezultatele, afișează pe ecran în mod vizual rezultatul, pentru ca toți să se convingă. Pentru un efect se poate proiecta pe un ecran mai mare să vadă toți însă show-ul nu va fi de lungă durată, în doar câteva secunde se validează orice scrutin la care au participat mii sau zeci de mii de oameni.

Dacă contoarele coincid cu cele din protocolul tipărit imediat după alegeri, înseamnă că rezultatele nu au fost măsluite și sunt corecte. Done!

După acest proces se distruge mașina virtuală. Codul care face această procedură e foarte simplu, de fapt e mai mic decât acest articol și mi-a luat mai puțin timp să-l scriu.

Mai jos dau un exemplu de cod în limbajul python care face renumărarea.

Codul sursă inclusiv cu un exemplu de votare e făcut public pe contul meu de github.
https://github.com/evisoft/VoteAudit

Niciunul dintre noi nu a trăit într-o democrație adevărată, o democrație în care să ai atât libertatea de exprimare, cât și libertatea votului. Pentru a mă face mai bine înțeles voi începe cu trei istorioare din epoca Internetului.

1. Yahoo!

În 1994 a apărut Yahoo!, un portal care rezolva o problemă mare în Internet. Cum să găsești un site necesar. Era un catalog tematic și cu subcategorii care te ajută să găsești site-urile de care aveai nevoie. Pentru ca site-ul tău să fie listat în acest catalog, trebuia să achiți o taxă anuală. Erai publicat după o verificare (inspecție) a site-ului și după lungi așteptări, însă mai apoi oamenii începeau să dea năvală. Observasem chiar un lucru hazliu, un fel de trend: toți se străduiau să cumpere domenii al căror prim caracter să fie o cifră sau litera A, pentru că afișarea era în ordine alfabetică, iar cel care era publicat primul lua mult mai mult trafic. Dacă e să privim înapoi, în istorie, aș compara asta cu feudalismul: în schimbul pământului care îl primeai, jurai credință împăratului și plăteai anual un impozit de servitute.

2. Altavista.

În anii 90 WWW-ul a explodat. Mii de site-uri apăreau zilnic. Era imposibil să fie ținute într-un catalog bine definit. Astfel, în 1995 a apărut Altavista. Search-ul lucra foarte simplu, adăugai site-ul și în puțin timp erai indexat și începeai să apari în rezultate. Altavista nu mai ținea cont de categorii, cum o făcea Yahoo!, ci încerca să calculeze prin diferite formule a frecvenței anumitor cuvinte cât de relevantă este pagina ta la o căutare a unui utilizator. Teoretic totul era bine, însă în realitate era foarte dificil să găsești exact informația de care aveai nevoie. Trebuia să deschizi sute de rezultate. Aceasta se întâmpla pentru că unii șmecheri și-au dat seama cum să înșele search-ul, în așa fel ca să fie listați cât mai des și cât mai sus. Iar oamenii dădeau click, deschideau pagina, vedeau că nu e ceea ce trebuie închideau și treceau la următorul din listă. După părerea mea, democrația din ziua de azi lucrează ca Altavista: politicienii când candidează promit marea și sarea, sunt înarmați cu o mulțime de trucuri informaționale și de manipulare pentru a fi aleși, ca mai apoi să ne dăm seama că am greșit, dar iarăși cădem în plasă și la următoarele alegeri repetăm greșeala și ne mirăm după aceea cum de se întâmplă că mereu ajung președinți, deputați , primari etc. cei mai nepotriviți omeni – incompetenți, corupți, mincinoși. Este practic imposibil să alegem pe cineva bun, un om de calitate, bazându-ne doar din relatările, de regulă deformatoare, ale mass-media.

3. Google.

O altă etapă este când Google, la scurt timp, în 1998, constatând această problemă mare de căutare în Internet a venit cu o soluție inedită. Ei au hotărât că e mult mai important să fie analizate legăturile (link-urile) dintre site-uri, decât ceea ce declară site-urile (titlu, descriere, cuvinte cheie). Au inventat o formulă matematică care permite să fie calculat gradul de încredere al fiecărui site din Internet. Iar rezultatele în căutare erau ordonate conform acelui rank (grad) de încredere. Astfel în câțiva ani Google a devenit un monopolist al online-ului. Oamenii revin zilnic, pentru că găsesc în primele rezultate ceea ce căutau.

Consider că metoda pe care o folosește Google poate fi aplicată și la alegerea oamenilor de încredere (liderilor de comunități) și sunt sigur că în acest moment ea este cea mai democratică. Aici contează nu doar componenta informațională, ci și cea de încredere din partea oamenilor. Dacă să analizăm cum lucrează această metodă în cazul rezultatelor căutărilor pe Google și în cazul alegerilor, ar fi astfel: nu contează mult ce cuvinte cheie ai pe site (mesaje electorale, panouri publicitare, apariții în media), dar contează câte site-uri publică link-uri spre site-ul tău la ei pe pagini (câți oameni cu încredere te recomandă). Această metodă funcționează mult mai eficient, pentru că e cu mult mai greu să convingi alți oameni (site-uri) să te voteze pe (să publice link-uri spre) tine. Un vot (link) spre tine (site-ul tău) aduce mult mai multă informație despre – cine ești cu adevărat – decât o emisiune tv (niște cuvinte cheie scrise în pagina ta). Mai mult ca atât, prin această metodă toți participanții la votare sunt automat și votanți, și candidați. Nu mai ești forțat să votezi doar pentru un candidat din lista de doi/trei propuși pe o cale nedemocratică (de cineva din umbră), poți vota pe oricine vrei tu și îți poți da votul chiar și pentru mai multe persoane. Pentru prima dată în democrație apare cu adevărat libertatea de a vota, fără nici o restricție.

Această metodă nu este doar una teoretică: noi, practic, am implementat-o în aplicația de votare VoteMeApp care a fost testată în peste 200 de alegeri în diverse comunități. Metoda de tip rank rezolvă o mulțime de probleme cu care se confruntă acum democrația, cum ar fi: tweedismul, manipularea mediatică, bulele informaționale, cenzura, autocrația informațională, votul pentru candidatul cel mai puțin rău, populismul, ignoranța rațională.

Deși VoteMeApp oferă mai multe tipuri de alegeri online, noi credem că anume scrutinele de tip rank sunt cele mai bune pentru a propulsa în organizații și comunități oameni de încredere, întrucât îți oferă libertatea de a alege pe oricine vrei tu și, întâi de toate, personalități autentice, oameni cu adevărat valoroși și utili comunității.

Notă: Vă invit să vă înregistrați la conferința Future of Democracy. Vă asigur că vor fi discuții interesante.

Simulator screen from VoteMeApp.

Simulator screen from VoteMeApp.

“Dacă nu-ți este rușine de cum arată produsul tău înseamnă că prea târziu l-ai lansat”.

Pe parcursul a 7 luni am băut cafea cu foarte mulți oameni: influenceri, politicieni, funcționari, designeri, jurnaliști, juriști, ong-ști, programatori și investitori. Mai exact, cu 105 oameni și alții 100 în formă de public speaking.

Eu evitam le să arăt aplicația acestor oameni din două motive. Primul, ideea e mult mai importantă decât aplicația, și doi, oamenii evaluează greșit ideea dacă o prezinți prin intermediul aplicației. Ideea e mult mai importantă pentru că ea nu poate fi schimbată însă UI/UX aplicației poate fi modelată după ce analizezi atent cum oamenii o utilizează convinși de idee.

Multe startup-uri cad în capcana produsului perfect. Crezând că poți reuși să popularizezi un produs doar dacă are designul perfect. Am făcut și eu această greșeală în trecut cu Joketastic. Da, această tactică de design perfect merge la produse industriale unde designul după ce e făcut el este integrat în procesul de producție și nu mai poate fi ușor schimbat sau e foarte costisitor. Nu și la produse soft. Aici instant și foarte ușor poți face update o versiune nouă cu design mai bun. Dacă la produsele industriale te încrezi în intuiția designerului, atunci la produsele soft se procedează altfel - se utilizează din greu tehnici A/B testing. De fapt acelaș Facebook sau Google au sute de astfel de teste. Practic, Facebook-ul arată diferit pentru fecare din noi. Ei colectează aceste date și decid matematic dacă se merită să fie activat noul design pentru majoritatea oamenilor. Doar așa și nu altfel lucrează industria de soft.

“Dacă nu-ți este rușine de cum arată produsul tău înseamnă că prea târziu l-ai lansat”.  Exact din acest motiv am lansat VoteMeApp acum 7 luni. Cu toată rușinea, că e un produs de studenți și are crash-uri. În schimb acest produs are integrat analytics la fiecare acțiune pentru a vedea unde oamenii întâmpină greutăți și cum eu le pot rezolva. Pentru a vă conginge, deschideți wayback machine și vedeți cum arăta la lansare Amazon, Facebook sau AirBnB.

Unele greutăți special sunt lăsate pentru a filtra și a accepta doar oamenii care întradevăr cred în idee, că li-i totuna cum arată produsul sau este greoi. Ei își dau numărul de telefon, numele și selfie pentru că înțeleg că confirmarea identității este o necesitate pentru ca alegerile să fie corecte.

Din câte startup-uri am făcut eu întrecut, acesta este cel mai diferit și iese din toate tipajele pe care eu le cunosc. Este diferit pentru că produsul este destinat unui grup de oameni. Nu e B2C, nu e B2B, nu e B2G însă e B2Group (termen inventat de mine). Dacă la B2C poți lua clienții prin tactici de marketing, la B2B prin sales, la B2G cred că merg prin relații. Nu am ideie cum de procedat la B2Group și încă e într-un domeniu care nu s-a schimbat de 200 de ani. În democrație.

Acest produs, VoteMeApp rezolvă o problemă mare care apare instant și cu periodicitate mare la un grup de oameni - de a-și alege liderul cel mai bun. 

Pentru a promova ideile și tehnologiile, este important de a găsi inovatorii și early adopters, adică 15% din populație și dacă îi convingi pe ei, atunci îi câștigi și pe ceilalți 85%. Însă în grupuri de obicei avem toți acești oameni așezați în Curba lui Bell știută ca Law of Diffusion of Innovation

Pentru a porni roata din loc, startup-urile simulează unele lucruri pentru a le da impresia oamenilor că acolo pe platformă este mișcare. De exemplu la Reddit, fondatorii singuri adăugau linkuri și comentau cu diferite nickname-uri. La joketastic, eu singur colectam bancuri audio și le adăugam pe platformă cu diferite accounturi. Ba chiar am hack-uit Siri pentru a citi bancuri. 😝

La VoteMeApp noi, încercăm să găsim colective care sunt deschise la ceva nou și le propunem să încerce această nouă metodă democractică de alegeri. Am pornit o bună colaborare cu VIP Magazin care are concursul Omul Anului 2019 și cu DCN care organizează alegeri în fiecare țară pentru a alege liderii comunității locale. 

O altă strategie e să inventăm alegeri mai haioase - Cel mai sincer moldovean sau mai serioase - Cine merită să fie Președintele Republcii Moldova 2020.

VotemeApp chiar sucks, crește doar 15% (număr de votări) săptămână de săptămână timp de 7 luni. Noi ne vom stradui din răsputeri și ținem acest pas măcar vreo 2-3 ani.

PS: Mai sunt 4 zile până la închiderea votării pentru Omul Anului 2019 organizat de VIP Magazin. Vă invit să vă alăturați, dar cel mai important e să invitați alți oameni care merită și pe care doriți să-l votați.

PS: Un scop ambițios e să avem la Președintele Republici Moldova mai mulți votanți prin VoteMeApp decât la alegerile generale. Ce ziceți? Vă băgați?

Primul exercițiu electoral cu care se confruntă copiii este pe cine aleg șeful clasei (grupei).  Va fi un șef care va fi competent, modest și uman sau unul toxic, fudul sau tupeist.

Cea mai răspândită metodă este cea simplă, adică fiecare elev scrie numele colegului căruia îi dă votul său pe o foiță, le plasează într-o cutie comuna, apoi se numără, iar cel care acumulează cele  mai multe voturi — câștigă. De obicei diriginta insistă pe această ideie, ca să scape mai repede de acest proces. 

Încă o metodă este că dirigintele oferă copiilor 3-4 candidați (preferați de ea), iar toată clasa e nevoită să aleagă doar dintre acestia.

O nouă opțiune este una mai puțin obișnuită, dar foarte îndrăgită de copii: printr-o aplicație pe telefonul mobil, care ia în considerare nu doar numărul de voturi, ci și influența (ponderea) lor.

Procesul e cât se poate de simplu.

  1. Instalezi aplicația VoteMeApp.
  2. Cineva dintre elevi creează un scrutin, iar linkul îl distribuie prin messenger.
  3. Toți ceilalți intră de pe acest link în aplicatie, aderând anume la acest scrutin (proces de alegere), votează pentru unul sau câțiva colegi, care merită să fie șeful clasei.
  4. În câteva secunde de la finalizarea scrutinului aplicația calculează și anunță câștigătorul.

Mai jos am plasat câteva screen-uri cum se organizează un scrutin.

Nu voi intra în detalii matematice , ca să nu a vă sperii, însă unul din avantajele noului sistem sunt.

  • îți permite să votezi pentru mai mulți colegi, nu doar unul.
  • puterea votului fiecărui elev este diferită în dependență de către cine a fost votat (și nu doar de nr. voturi primite).
  • afișează și lista celor mai influenți copii din clasă.

Succese!

Boss Tweed

În euforia alegerilor din Moldova, cred că-mi va fi cel mai ușor să explic idea mea de un App și viziunile pe termen lung de schimbare a democrației.

Sistemul democratic pe care îl folosim noi acum un bug mare (eroare, neajuns - termen folosit în programare). Acel bug este la înaintarea candidatului și se mai numește tweedism. Tweedism-ul nu are o definiție clară însă constă în coruperea democrației și stabilirea unui grup de control. Acest grup de control chiar și la statele democratice că și US de obicei este 0.02% din populație. Adică 0.02% populație hotărăște cine va candida la alegeri. Iar ceilalți 99.98% votează doar pe cine acest grup de interese dorește. La unele democrații pot fi un grup de oameni cu bani iar la dictaturi un grup mic de acoloții dictatorului… În Moldova aproximatic 480 de persoane cu bani controlează cine vor ajunde deputați, primari sau consilieri.

Pe de altă parte chiar și în alegerile mici de zi cu zi procesul de înaintare a candidatului e destul de anevoios de exemplu: alegerea șefului clasei; alegerea starostei; administratorului de casă; cel mai bun angajat al unei companii...

Idea de un așa App (sistem de votare) am realizat-o în anul 2008 în forma unui website. Scopul a fost testarea rezultatelor. În cazul meu nu știi dacă e funcțional acest sistem până nu-l compari în paralel cu un alt sistem.

Primul experiment a fost alegerile de la Blogovăț. Unde a fost un juriu și în paralel bloggerii s-au votat între ei. M-au inpirat rezultatele, aproximativ 80% din cei care juriul i-au ales se regăseau în topul calculat de acest sistem.

Al doilea experiment l-am făcut pe studenții de la UTM. La sfârșitul cursului, studenții aveau un examen unde răspundeau la întrebări și erau punctați pentru răspunsurile corecte. Însă ultima întrebare suna în felul următor, “Cine crezi că dintre colegii tăi, știe cel mai bine acest obiect?”. Aici rezultatele au fost și mai uimitoare. Studentul care într-adevăr a răspuns cel mai bine era ales și de colegi că știe cel mai bine. Și corelarea continua. Surpriză a fost că pe locul doi era starostea grupei.

Aceste două experimente arată că sistemul e destul de viabil pentru a calcula câștigătorul în baza voturilor pe care concurenții le dau între ei și nu mai este necersar pasul de înaintare a candidatului.

Au trecut 10 ani. Am așteptat atât pentru ca toată lumea să aibă telefoane mobile. Experimentele mele au fost într-un mediu unde era controlat de mine și cunoșteam persoanele care votează. Însă dacă doresc să scalez un așa sistem de votare la nivel internațional e crucial să ai și confirmarea identității. Anume din această cauză am așteptat atâta timp pentru ca oamenii să-și cumpere câte un telefon mobil.

În viitor va fi un App ca și Uber, AirBnB, Lift... pentru democrație. Ți-a venit un push notification, citești titlu alegerilor, te alături, deschizi lista membrilor și votezi pe unul, câțiva oameni din listă care știi că merită să câștige. Peste puțin timp sistemul printr-o magie matematică declară câștigătorul și instant anunță pe toți care au participat. Gata. Fără candidați, fără agitație, fără trolli, fără manipulare, fără promisiuni deșarte, fără murdărie, fără tweedism.

Veți spune că niciodată un guvern nu va folosi un așa sistem nou. Sunt de acord! Însă scopul acestul sistem este ca votările mici online să devină cât mai automatizate, cât mai ușoare și să dea rezultate bune să devină net superioare sistemului clasic. Și dacă în final vreun partid nou creat va face alegeri interne cu un așa sistem și oamenii care vor topul listele partidului nimeri doar cei buni, acel partid va câștiga la alegerile clasice. Politicienii care au acest comportament care îl știm noi, îl au nu de azi, nu de ieri.. ei l-au căpătat la alegerile mici la școală, la universitate sau colective. Cu un un sistem nou creat avem șansa în timp să scăpăm de oameni care cheltuie timp pentru a se murdări între ei și nu a se ține de cuvânt și să se lupte doar pentru a sta la putere utilizând resursele unui grup mic de interese.

Poate atunci nu vom mai fi forțați să votăm răul cel mai mic.

Detalii tehnice voi oferi în următorul articol. Cei care s-au prins și au o speranță că se poate ceva de schimbat vă invit să descărcați aplicația de pe https://voteme.app. Vă rog să dați și un share la acest articol pentru prietenii tăi. Sistemul e funcțional dacă ai prieteni în el ca să ai pe cine vota.