startup

Boss Tweed

În euforia alegerilor din Moldova, cred că-mi va fi cel mai ușor să explic idea mea de un App și viziunile pe termen lung de schimbare a democrației.

Sistemul democratic pe care îl folosim noi acum un bug mare (eroare, neajuns - termen folosit în programare). Acel bug este la înaintarea candidatului și se mai numește tweedism. Tweedism-ul nu are o definiție clară însă constă în coruperea democrației și stabilirea unui grup de control. Acest grup de control chiar și la statele democratice că și US de obicei este 0.2% din populație. Adică 0.2% populație hotărăște cine va candida la alegeri. Iar ceilalți 99.8% votează doar pe cine acest grup de interese dorește. La unele democrații pot fi un grup de oameni cu bani iar la dictaturi un grup mic de acoloții dictatorului… În Moldova aproximatic 480 de persoane cu bani controlează cine vor ajunde deputați, primari sau consilieri.

Pe de altă parte chiar și în alegerile mici de zi cu zi procesul de înaintare a candidatului e destul de anevoios de exemplu: alegerea șefului clasei; alegerea starostei; administratorului de casă; cel mai bun angajat al unei companii...

Idea de un așa App (sistem de votare) am realizat-o în anul 2008 în forma unui website. Scopul a fost testarea rezultatelor. În cazul meu nu știi dacă e funcțional acest sistem până nu-l compari în paralel cu un alt sistem.

Primul experiment a fost alegerile de la Blogovăț. Unde a fost un juriu și în paralel bloggerii s-au votat între ei. M-au inpirat rezultatele, aproximativ 80% din cei care juriul i-au ales se regăseau în topul calculat de acest sistem.

Al doilea experiment l-am făcut pe studenții de la UTM. La sfârșitul cursului, studenții aveau un examen unde răspundeau la întrebări și erau punctați pentru răspunsurile corecte. Însă ultima întrebare suna în felul următor, “Cine crezi că dintre colegii tăi, știe cel mai bine acest obiect?”. Aici rezultatele au fost și mai uimitoare. Studentul care într-adevăr a răspuns cel mai bine era ales și de colegi că știe cel mai bine. Și corelarea continua. Surpriză a fost că pe locul doi era starostea grupei.

Aceste două experimente arată că sistemul e destul de viabil pentru a calcula câștigătorul în baza voturilor pe care concurenții le dau între ei și nu mai este necersar pasul de înaintare a candidatului.

Au trecut 10 ani. Am așteptat atât pentru ca toată lumea să aibă telefoane mobile. Experimentele mele au fost într-un mediu unde era controlat de mine și cunoșteam persoanele care votează. Însă dacă doresc să scalez un așa sistem de votare la nivel internațional e crucial să ai și confirmarea identității. Anume din această cauză am așteptat atâta timp pentru ca oamenii să-și cumpere câte un telefon mobil.

În viitor va fi un App ca și Uber, AirBnB, Lift... pentru democrație. Ți-a venit un push notification, citești titlu alegerilor, te alături, deschizi lista membrilor și votezi pe unul, câțiva oameni din listă care știi că merită să câștige. Peste puțin timp sistemul printr-o magie matematică declară câștigătorul și instant anunță pe toți care au participat. Gata. Fără candidați, fără agitație, fără trolli, fără manipulare, fără promisiuni deșarte, fără murdărie, fără tweedism.

Veți spune că niciodată un guvern nu va folosi un așa sistem nou. Sunt de acord! Însă scopul acestul sistem este ca votările mici online să devină cât mai automatizate, cât mai ușoare și să dea rezultate bune să devină net superioare sistemului clasic. Și dacă în final vreun partid nou creat va face alegeri interne cu un așa sistem și oamenii care vor topul listele partidului nimeri doar cei buni, acel partid va câștiga la alegerile clasice. Politicienii care au acest comportament care îl știm noi, îl au nu de azi, nu de ieri.. ei l-au căpătat la alegerile mici la școală, la universitate sau colective. Cu un un sistem nou creat avem șansa în timp să scăpăm de oameni care cheltuie timp pentru a se murdări între ei și nu a se ține de cuvânt și să se lupte doar pentru a sta la putere utilizând resursele unui grup mic de interese.

Poate atunci nu vom mai fi forțați să votăm răul cel mai mic.

Detalii tehnice voi oferi în următorul articol. Cei care s-au prins și au o speranță că se poate ceva de schimbat vă invit să descărcați aplicația de pe https://voteme.app. Vă rog să dați și un share la acest articol pentru prietenii tăi. Sistemul e funcțional dacă ai prieteni în el ca să ai pe cine vota.

1 Comment

Puișori
M-am întâlnit cu mulți politicieni care auzind de Silicon Valley, doresc să replice acest model la noi în țară. Pentru a evita populismul din partea lor, am identificat o serie de probleme și provocări care împiedică dezvoltarea ecositemului de startup-uri la noi.

  1. Startup-urile IT, e adevărat, pot fi lansate cu bani puțini. Un SRL se deschide ușor, însă e foarte greu să-l închizi. Doar 5% din startup-uri au succes, restul mor. E important să-ți închizi ușor afacerea.
  2. Pentru ca ulterior să poți atrage investiții, să dai cote părți și drepturi de vot, e nevoie să fie creată o companie de tip Corporate. Legislația învechită nu prea permite acest lucru.
  3. Legislația muncii din Moldova și Europa prea mult favorizează angajații, astfel ecosistemul de startup-uri practic nu există în această regiune. Antreprenorii au frică să angajeze.
  4. Sistemul de impozitare de tip TVA, fac toate startup-urile locale necompetitive cu cele americane.
  5. Dacă ai o companie care lucrează pe piața internațională trebuie să ții conturile bancare în valută, însă statul îți mai taxează odată conturilor în valută ca și profit, atunci când crește cursul leului. E adevărat că dacă scade cursul se dă la pierderii. Problema e că leul nu scade.
  6. Lipsa juriștilor cu cunoștințe în IT. (Chiar am asistat la o judecată unde 2 avocați și un judecător vorbeau aiureli în domeniul IT).
  7. Lipsa Angel Investors care să investească în startup-uri. Aceștia de regulă sunt persoanele care fac parte din foarte multe board-uri și contribuie la dezvoltarea noului startup prin intermediul relațiilor pe care le au.
  8. Antreprenori care nu au cunoștințele necesare pentru a înțelege cum lucrează investițiile. Le tratează ca pe împrumuturi bancare.
  9. Investitori puțini și cu gândire sovietică, atunci când îți dau bani, iar înapoi cer 51% din companie.
  10. Accesul la procesoarele de carduri internaționale practic inexistent (bine că Paypal a venit), astfel e foarte greu să-ți construiești o afacere digitală internațională cu sistemul de plăți local rudimentar.
  11. Lipsa acceleratoarelor.
  12. Suntem o națiune care nu știe să vândă. (spre deosebire de SUA sau Israel)

Rezultatul este:

  1. Companii de IT care au afaceri cu statul, având ca proprietari funcționari sau birocrați. Aceste companii de obicei fiind folosite la furtul banilor din buzunarul cetățenilor.
  2. Deși se vehiculează că 10% din PIB este generat de către ITC, în realitate doar 2% sunt generate de IT și 8% de comunicații (Orange, Moldcell, Moldtelecom).
  3. Marea majoritate a companiilor de IT sunt de tip outsource, adică primesc banii din afară doar atât cât să plătească salariile și taxele aferente.
  4. Chiar dacă se fac o mulțime de evenimente pentru crearea startup-urilor, de obicei vin aceiași concurenți. Iar după eveniment noua echipa de regulă se desființează.

PS: Doar cu Internet de calitate superioară nu poți face un startup.

Mihai Eșanu

Mihai Eșanu

Creștearea utilizatorilor Privesc.Eu

Creștearea utilizatorilor Privesc.Eu

Da. Această asemănăre îți vine atunci când le-ai făcut pe ambele. Cu ocazia venirii pe lume a celui de-al doilea copil și având în spate câteva start-up-uri, pot să spun cu certitudine că sunt foarte asemănătoare.

La lansarea unui nou start-up, ca și la nașterea unui copil, ultimele zile sunt foarte stresante. Cum va fi copilul, sănătos, frumos, va mânca bine, cum îl vor întâlni neamurile? Niciodată nu știi cât de bine va fi primit un nou produs, le va place clienților? Aceasta este perioada de până la naștere (o femeie însărcinată) și de construire a unui produs MVP (minimum viable product). Adică, avem un copil care are minimum necesar de existență, însă fără suportul mamei nu va trăi mult.

Faza doi, e atunci când copilul încă nu poate vorbi, iar când plânge părinții sunt puși să ghicească de ce plânge și să acționeze adecvat. La start-up e similar, vezi că ceva nu merge, oamenii vin, însă nu se rețin (retention nu este mare). Și începi să ghicești de ce oare oamenii nu ne plac. Ce să facem, cum să-i fascinăm să ne placă? La această fază outsource-ul e periculos, adică babysitter.

Faza trei e când copilul deja poate vorbi, poate spune ce îl doare sau că ii foame. Prin analogie, un start-up deja are mulți utilizatori activi, iar Google Analytics în baza acestor date îți spune ce doresc ei și cum să rezolvi problemele. Poți deja să angajezi babysitter și să faci outsource câte puțin.

Faza patru, grădinița. O creștere rapidă în capacitățile intelectuale și fizice ale unui copil și ale unui start-up necesită mai multe resurse financiare și mulți angajați. Să zicem un Seed Round. Îl trimiți la grădiniță și seara vezi ce a reușit el să învețe. Seed round e destinat pentru a demonstra capacitățile start-up-ului de a face bani. Similar, un copil la grădiniță învață se comunice, să impresioneze prin individualitatea sa, sau, va fi un looser.

Faza cinci, școala. Round A. Am demonstrat că nu suntem proști, acum rapid timp de 12 ani creștem cât putem de mult intelectual, adică să acumulăm clienți și să bunem bazele culturale și de management ale companiei. E important zilnic să-i controlezi agenda (google analytics).

Faza șase — universitatea. Round B, Round C... Luăm cât mai mulți bani de la părinți pentru ne extinde orizontul nostru intelectual. Extindere pe alte pieți.

Faza șapte. IPO. Plecăm în lume. Copilul e matur, startup-ul e companie. Părinții/Fondatorii nu mai au o influență foarte mare în viața copilului/startup-ului.