politică

Niciunul dintre noi nu a trăit într-o democrație adevărată, o democrație în care să ai atât libertatea de exprimare, cât și libertatea votului. Pentru a mă face mai bine înțeles voi începe cu trei istorioare din epoca Internetului.

1. Yahoo!

În 1994 a apărut Yahoo!, un portal care rezolva o problemă mare în Internet. Cum să găsești un site necesar. Era un catalog tematic și cu subcategorii care te ajută să găsești site-urile de care aveai nevoie. Pentru ca site-ul tău să fie listat în acest catalog, trebuia să achiți o taxă anuală. Erai publicat după o verificare (inspecție) a site-ului și după lungi așteptări, însă mai apoi oamenii începeau să dea năvală. Observasem chiar un lucru hazliu, un fel de trend: toți se străduiau să cumpere domenii al căror prim caracter să fie o cifră sau litera A, pentru că afișarea era în ordine alfabetică, iar cel care era publicat primul lua mult mai mult trafic. Dacă e să privim înapoi, în istorie, aș compara asta cu feudalismul: în schimbul pământului care îl primeai, jurai credință împăratului și plăteai anual un impozit de servitute.

2. Altavista.

În anii 90 WWW-ul a explodat. Mii de site-uri apăreau zilnic. Era imposibil să fie ținute într-un catalog bine definit. Astfel, în 1995 a apărut Altavista. Search-ul lucra foarte simplu, adăugai site-ul și în puțin timp erai indexat și începeai să apari în rezultate. Altavista nu mai ținea cont de categorii, cum o făcea Yahoo!, ci încerca să calculeze prin diferite formule a frecvenței anumitor cuvinte cât de relevantă este pagina ta la o căutare a unui utilizator. Teoretic totul era bine, însă în realitate era foarte dificil să găsești exact informația de care aveai nevoie. Trebuia să deschizi sute de rezultate. Aceasta se întâmpla pentru că unii șmecheri și-au dat seama cum să înșele search-ul, în așa fel ca să fie listați cât mai des și cât mai sus. Iar oamenii dădeau click, deschideau pagina, vedeau că nu e ceea ce trebuie închideau și treceau la următorul din listă. După părerea mea, democrația din ziua de azi lucrează ca Altavista: politicienii când candidează promit marea și sarea, sunt înarmați cu o mulțime de trucuri informaționale și de manipulare pentru a fi aleși, ca mai apoi să ne dăm seama că am greșit, dar iarăși cădem în plasă și la următoarele alegeri repetăm greșeala și ne mirăm după aceea cum de se întâmplă că mereu ajung președinți, deputați , primari etc. cei mai nepotriviți omeni – incompetenți, corupți, mincinoși. Este practic imposibil să alegem pe cineva bun, un om de calitate, bazându-ne doar din relatările, de regulă deformatoare, ale mass-media.

3. Google.

O altă etapă este când Google, la scurt timp, în 1998, constatând această problemă mare de căutare în Internet a venit cu o soluție inedită. Ei au hotărât că e mult mai important să fie analizate legăturile (link-urile) dintre site-uri, decât ceea ce declară site-urile (titlu, descriere, cuvinte cheie). Au inventat o formulă matematică care permite să fie calculat gradul de încredere al fiecărui site din Internet. Iar rezultatele în căutare erau ordonate conform acelui rank (grad) de încredere. Astfel în câțiva ani Google a devenit un monopolist al online-ului. Oamenii revin zilnic, pentru că găsesc în primele rezultate ceea ce căutau.

Consider că metoda pe care o folosește Google poate fi aplicată și la alegerea oamenilor de încredere (liderilor de comunități) și sunt sigur că în acest moment ea este cea mai democratică. Aici contează nu doar componenta informațională, ci și cea de încredere din partea oamenilor. Dacă să analizăm cum lucrează această metodă în cazul rezultatelor căutărilor pe Google și în cazul alegerilor, ar fi astfel: nu contează mult ce cuvinte cheie ai pe site (mesaje electorale, panouri publicitare, apariții în media), dar contează câte site-uri publică link-uri spre site-ul tău la ei pe pagini (câți oameni cu încredere te recomandă). Această metodă funcționează mult mai eficient, pentru că e cu mult mai greu să convingi alți oameni (site-uri) să te voteze pe (să publice link-uri spre) tine. Un vot (link) spre tine (site-ul tău) aduce mult mai multă informație despre – cine ești cu adevărat – decât o emisiune tv (niște cuvinte cheie scrise în pagina ta). Mai mult ca atât, prin această metodă toți participanții la votare sunt automat și votanți, și candidați. Nu mai ești forțat să votezi doar pentru un candidat din lista de doi/trei propuși pe o cale nedemocratică (de cineva din umbră), poți vota pe oricine vrei tu și îți poți da votul chiar și pentru mai multe persoane. Pentru prima dată în democrație apare cu adevărat libertatea de a vota, fără nici o restricție.

Această metodă nu este doar una teoretică: noi, practic, am implementat-o în aplicația de votare VoteMeApp care a fost testată în peste 200 de alegeri în diverse comunități. Metoda de tip rank rezolvă o mulțime de probleme cu care se confruntă acum democrația, cum ar fi: tweedismul, manipularea mediatică, bulele informaționale, cenzura, autocrația informațională, votul pentru candidatul cel mai puțin rău, populismul, ignoranța rațională.

Deși VoteMeApp oferă mai multe tipuri de alegeri online, noi credem că anume scrutinele de tip rank sunt cele mai bune pentru a propulsa în organizații și comunități oameni de încredere, întrucât îți oferă libertatea de a alege pe oricine vrei tu și, întâi de toate, personalități autentice, oameni cu adevărat valoroși și utili comunității.

Notă: Vă invit să vă înregistrați la conferința Future of Democracy. Vă asigur că vor fi discuții interesante.

Simulator screen from VoteMeApp.

Simulator screen from VoteMeApp.

“Dacă nu-ți este rușine de cum arată produsul tău înseamnă că prea târziu l-ai lansat”.

Pe parcursul a 7 luni am băut cafea cu foarte mulți oameni: influenceri, politicieni, funcționari, designeri, jurnaliști, juriști, ong-ști, programatori și investitori. Mai exact, cu 105 oameni și alții 100 în formă de public speaking.

Eu evitam le să arăt aplicația acestor oameni din două motive. Primul, ideea e mult mai importantă decât aplicația, și doi, oamenii evaluează greșit ideea dacă o prezinți prin intermediul aplicației. Ideea e mult mai importantă pentru că ea nu poate fi schimbată însă UI/UX aplicației poate fi modelată după ce analizezi atent cum oamenii o utilizează convinși de idee.

Multe startup-uri cad în capcana produsului perfect. Crezând că poți reuși să popularizezi un produs doar dacă are designul perfect. Am făcut și eu această greșeală în trecut cu Joketastic. Da, această tactică de design perfect merge la produse industriale unde designul după ce e făcut el este integrat în procesul de producție și nu mai poate fi ușor schimbat sau e foarte costisitor. Nu și la produse soft. Aici instant și foarte ușor poți face update o versiune nouă cu design mai bun. Dacă la produsele industriale te încrezi în intuiția designerului, atunci la produsele soft se procedează altfel - se utilizează din greu tehnici A/B testing. De fapt acelaș Facebook sau Google au sute de astfel de teste. Practic, Facebook-ul arată diferit pentru fecare din noi. Ei colectează aceste date și decid matematic dacă se merită să fie activat noul design pentru majoritatea oamenilor. Doar așa și nu altfel lucrează industria de soft.

“Dacă nu-ți este rușine de cum arată produsul tău înseamnă că prea târziu l-ai lansat”.  Exact din acest motiv am lansat VoteMeApp acum 7 luni. Cu toată rușinea, că e un produs de studenți și are crash-uri. În schimb acest produs are integrat analytics la fiecare acțiune pentru a vedea unde oamenii întâmpină greutăți și cum eu le pot rezolva. Pentru a vă conginge, deschideți wayback machine și vedeți cum arăta la lansare Amazon, Facebook sau AirBnB.

Unele greutăți special sunt lăsate pentru a filtra și a accepta doar oamenii care întradevăr cred în idee, că li-i totuna cum arată produsul sau este greoi. Ei își dau numărul de telefon, numele și selfie pentru că înțeleg că confirmarea identității este o necesitate pentru ca alegerile să fie corecte.

Din câte startup-uri am făcut eu întrecut, acesta este cel mai diferit și iese din toate tipajele pe care eu le cunosc. Este diferit pentru că produsul este destinat unui grup de oameni. Nu e B2C, nu e B2B, nu e B2G însă e B2Group (termen inventat de mine). Dacă la B2C poți lua clienții prin tactici de marketing, la B2B prin sales, la B2G cred că merg prin relații. Nu am ideie cum de procedat la B2Group și încă e într-un domeniu care nu s-a schimbat de 200 de ani. În democrație.

Acest produs, VoteMeApp rezolvă o problemă mare care apare instant și cu periodicitate mare la un grup de oameni - de a-și alege liderul cel mai bun. 

Pentru a promova ideile și tehnologiile, este important de a găsi inovatorii și early adopters, adică 15% din populație și dacă îi convingi pe ei, atunci îi câștigi și pe ceilalți 85%. Însă în grupuri de obicei avem toți acești oameni așezați în Curba lui Bell știută ca Law of Diffusion of Innovation

Pentru a porni roata din loc, startup-urile simulează unele lucruri pentru a le da impresia oamenilor că acolo pe platformă este mișcare. De exemplu la Reddit, fondatorii singuri adăugau linkuri și comentau cu diferite nickname-uri. La joketastic, eu singur colectam bancuri audio și le adăugam pe platformă cu diferite accounturi. Ba chiar am hack-uit Siri pentru a citi bancuri. 😝

La VoteMeApp noi, încercăm să găsim colective care sunt deschise la ceva nou și le propunem să încerce această nouă metodă democractică de alegeri. Am pornit o bună colaborare cu VIP Magazin care are concursul Omul Anului 2019 și cu DCN care organizează alegeri în fiecare țară pentru a alege liderii comunității locale. 

O altă strategie e să inventăm alegeri mai haioase - Cel mai sincer moldovean sau mai serioase - Cine merită să fie Președintele Republcii Moldova 2020.

VotemeApp chiar sucks, crește doar 15% (număr de votări) săptămână de săptămână timp de 7 luni. Noi ne vom stradui din răsputeri și ținem acest pas măcar vreo 2-3 ani.

PS: Mai sunt 4 zile până la închiderea votării pentru Omul Anului 2019 organizat de VIP Magazin. Vă invit să vă alăturați, dar cel mai important e să invitați alți oameni care merită și pe care doriți să-l votați.

PS: Un scop ambițios e să avem la Președintele Republici Moldova mai mulți votanți prin VoteMeApp decât la alegerile generale. Ce ziceți? Vă băgați?

Primul exercițiu electoral cu care se confruntă copiii este pe cine aleg șeful clasei (grupei).  Va fi un șef care va fi competent, modest și uman sau unul toxic, fudul sau tupeist.

Cea mai răspândită metodă este cea simplă, adică fiecare elev scrie numele colegului căruia îi dă votul său pe o foiță, le plasează într-o cutie comuna, apoi se numără, iar cel care acumulează cele  mai multe voturi — câștigă. De obicei diriginta insistă pe această ideie, ca să scape mai repede de acest proces. 

Încă o metodă este că dirigintele oferă copiilor 3-4 candidați (preferați de ea), iar toată clasa e nevoită să aleagă doar dintre acestia.

O nouă opțiune este una mai puțin obișnuită, dar foarte îndrăgită de copii: printr-o aplicație pe telefonul mobil, care ia în considerare nu doar numărul de voturi, ci și influența (ponderea) lor.

Procesul e cât se poate de simplu.

  1. Instalezi aplicația VoteMeApp.
  2. Cineva dintre elevi creează un scrutin, iar linkul îl distribuie prin messenger.
  3. Toți ceilalți intră de pe acest link în aplicatie, aderând anume la acest scrutin (proces de alegere), votează pentru unul sau câțiva colegi, care merită să fie șeful clasei.
  4. În câteva secunde de la finalizarea scrutinului aplicația calculează și anunță câștigătorul.

Mai jos am plasat câteva screen-uri cum se organizează un scrutin.

Nu voi intra în detalii matematice , ca să nu a vă sperii, însă unul din avantajele noului sistem sunt.

  • îți permite să votezi pentru mai mulți colegi, nu doar unul.
  • puterea votului fiecărui elev este diferită în dependență de către cine a fost votat (și nu doar de nr. voturi primite).
  • afișează și lista celor mai influenți copii din clasă.

Succese!

Siri așteaptă întrebarea.

Siri așteaptă întrebarea. (Siri - asistent virtual cu Inteligență Artificială)

La conferința ICEEFEST 2018 am asistat la un panel despre politică, internet, revolte și AI. La întrebarea mea paneliștilor “Cum arată sfârșitul democrației în contextul tematicii panelului” ei au arătat nedumeriți, să nu spunem că m-au considerat un țâcnit.

Mai jos voi încerca să răspund ce am avut eu în vedere. Stați cu mine.

Rezultatul electoral depinde în mare măsură de faptul cum candidații sunt arătați de mass-media. Odată cu popularizarea Internetului și a rețelelor de socializare tot mai mulți politicieni recurg la dialogul cu electoratul prin Internet. Pentru cei sceptici, în anul 2019 timpul petrecut în Internet va întrece timpul petrecut în fața TV-ului. Adică consumul neliniar de informație va întrece consumul liniar și centralizat (Radio/TV). De ziare nu mai vorbim, ele sunt duse.

Însă în epoca Internetului există o mare problemă cu informația, ea este mult prea multă. La început au fost multe search-uri care au dat faliment după ce a apărut google cu un nou algoritm de aranjare a informației (PageRank) și care practic a acaparat tot Internetul. Mai târziu Google a introdus un nou sistem, BrainRank. Atunci când cauți ceva informație pe o anumită temă, AI (Inteligența Artificială) decide ce rezultate vei vedea.

Pe de altă parte, Facebook-ul vine cu o altă invenție destul de revoluționară, News Feed. Unde informația curge spre tine, nu tu o cauți. Însă acest șir informațional la fel este generat în dependență de preferințele tale, prietenii tăi, timp și multe alte semnale care Facebook-ul alimentează EdgeRank-ul lor pentru a scoate ceva relevant pentru ochii tăi în timp ce tu faci scroll de pe mobil. Deci și aici șirul informațional va depinde sau deja depinde de AI pentru că Facebook investește resurse considerabile în acest domeniu.

Similar e și la Twitter, Youtube, Netflix... și alte servicii unde abundă informația, iar tehnologiile de growth hacking încearcă să te facă să revii și să revii pentru că îți arată doar ceea ce dorești.

Marea majoritate din noi având dispozitive mobile transmitem cantități enorme de date la companiile care produc telefoane sau aplicații. Acestea la rândul lor ne servesc informațiile care nouă ne plac.

Viralitatea revoltelor mult lăudate din Chișinău și #rezist din București este dependentă de diciziile AI-ului. AI decide cât de viral poate fi un eveniment sau grup, sau o postare; în dependență de numărul de like-uri, share-uri, comentarii, locație, timp… La un eveniment care a avut succes posibil sunt sute de evenimente la care organizatorii nu au reușit să adune lume. De ce? Pentru că creierul artificial a decis că nu se merită de promovat în news feed-ul oamenilor.

Facebook are atât de multe date despre fiecare din noi că își permite să genereze liste de oameni în baza unei alte liste de oameni (Lookalike). De exemplu, dacă vrei să-ți mărești numărul membrilor în partid, îi dai Facebook-ului lista tuturor membrilor de partid care au cont în Facebook și el îți face o altă listă de oameni care au viziuni similare, însă încă nu sunt membri de partid. Îți rămâne să plasezi un îndemn și să îi chemi în partid.

Scandalul Cambridge Analytica i-a făcut pe congresmeni să înțeleagă puterea unui sistem cu inteligență artificială și cum el poate influența alegerile. Alegeri care până mai ieri se făceau de pe ecranele TV-ului.

Deci sistemele bazate pe AI deja controlează fluxul informațional și totodată știu foarte mult despre comportamentul nostru.

În viitorul apropiat când majoritatea populației va fi în Internet (în unele țăre majoritatea deja este în Internet) partidele politice pot adopta o altă tactică, cea de simulare a candidatului cu cea mai mare probabilitate de câștig în dependență de preferințele electoratului. Vor lupta în a găsi candidatul, nu în promovarea lui. De aceea în viitor mult va conta brandul personal. La alegerile parlamentare lista candidaților se va face în dependență de simulările membrilor de partid care au cele mai mari șanse de câștig a electoratului. Sau se va încerca diversificarea listei. De exemplu, un candidat este popular printre bucătari, altul printre ingineri, al treilea pe instagram….

Democrația devine broasca care încetul cu încetul se fierbe în apă și nu-și dă seama că moare. Vom avea iluzia că am găsit candidatul cel mai bun însă cine este acest candidat îl va decide inteligența artificială.

În final vom ajunge să întrebăm de Siri pe cine să votăm.

Există vreo soluție pentru a evita această dependență de AI? Dacă aveți și voi una sunteți bineveniți să o lăsați în comentarii.

Eu am una. Vă aștept să o citiți în articolul viitor.

1 Comment

Puișori
M-am întâlnit cu mulți politicieni care auzind de Silicon Valley, doresc să replice acest model la noi în țară. Pentru a evita populismul din partea lor, am identificat o serie de probleme și provocări care împiedică dezvoltarea ecositemului de startup-uri la noi.

  1. Startup-urile IT, e adevărat, pot fi lansate cu bani puțini. Un SRL se deschide ușor, însă e foarte greu să-l închizi. Doar 5% din startup-uri au succes, restul mor. E important să-ți închizi ușor afacerea.
  2. Pentru ca ulterior să poți atrage investiții, să dai cote părți și drepturi de vot, e nevoie să fie creată o companie de tip Corporate. Legislația învechită nu prea permite acest lucru.
  3. Legislația muncii din Moldova și Europa prea mult favorizează angajații, astfel ecosistemul de startup-uri practic nu există în această regiune. Antreprenorii au frică să angajeze.
  4. Sistemul de impozitare de tip TVA, fac toate startup-urile locale necompetitive cu cele americane.
  5. Dacă ai o companie care lucrează pe piața internațională trebuie să ții conturile bancare în valută, însă statul îți mai taxează odată conturilor în valută ca și profit, atunci când crește cursul leului. E adevărat că dacă scade cursul se dă la pierderii. Problema e că leul nu scade.
  6. Lipsa juriștilor cu cunoștințe în IT. (Chiar am asistat la o judecată unde 2 avocați și un judecător vorbeau aiureli în domeniul IT).
  7. Lipsa Angel Investors care să investească în startup-uri. Aceștia de regulă sunt persoanele care fac parte din foarte multe board-uri și contribuie la dezvoltarea noului startup prin intermediul relațiilor pe care le au.
  8. Antreprenori care nu au cunoștințele necesare pentru a înțelege cum lucrează investițiile. Le tratează ca pe împrumuturi bancare.
  9. Investitori puțini și cu gândire sovietică, atunci când îți dau bani, iar înapoi cer 51% din companie.
  10. Accesul la procesoarele de carduri internaționale practic inexistent (bine că Paypal a venit), astfel e foarte greu să-ți construiești o afacere digitală internațională cu sistemul de plăți local rudimentar.
  11. Lipsa acceleratoarelor.
  12. Suntem o națiune care nu știe să vândă. (spre deosebire de SUA sau Israel)

Rezultatul este:

  1. Companii de IT care au afaceri cu statul, având ca proprietari funcționari sau birocrați. Aceste companii de obicei fiind folosite la furtul banilor din buzunarul cetățenilor.
  2. Deși se vehiculează că 10% din PIB este generat de către ITC, în realitate doar 2% sunt generate de IT și 8% de comunicații (Orange, Moldcell, Moldtelecom).
  3. Marea majoritate a companiilor de IT sunt de tip outsource, adică primesc banii din afară doar atât cât să plătească salariile și taxele aferente.
  4. Chiar dacă se fac o mulțime de evenimente pentru crearea startup-urilor, de obicei vin aceiași concurenți. Iar după eveniment noua echipa de regulă se desființează.

PS: Doar cu Internet de calitate superioară nu poți face un startup.

1 Comment

Password
Astăzi a mai avut loc o conferință din partea poliției dedicată acestei legi. Și cum jurnaliștii nu prea au citit acea lege, iar dacă și ar citi-o nu ar înțelege totul, pentru că se vehiculează cu niște termeni tehnici, voi încerca eu să lămuresc în cuvinte mai simple, aș zice țărănești.

Mai întâi de toate țin să amintesc că această lege este la cea de-a III-a încercare, până acum nici nu ajungea la guvern. La prima încercare, era ministru Dl Recean, am fost și eu la discuții unde providerii i-au spus pe șleau dlui ministru că autorii legii sunt duși cu pluta. La a doua încercare, Dl Gaburici deja știa unde-i șmecheria și a întors legea. Acum când a venit un guvern nou — iarăși se încearcă.

Ca și în cazul tuturor legilor deocheate, se face în felul următor. Se ia o problemă din societate, de exemplu pedofilia sau terorismul, care poate să nu fie foarte importantă și la acea problemă se mai adaugă niște articole dubioase. Se fac niște conferințe, press release-uri pentru a umfla oaia. Proiectul de lege fiind deja pregătit, se înaintează guvernului și parlamentului. Când unii oameni observă că ceva nu e în regulă, susținătotii legii contraatacă: ”Ești pentru pedofilie? Ești pentru terorism?”. Caz clasic de manipulare pentru a băga în lege ce articole dorești.

Trecem peste articolele cu pedofilie, unde se mărește pedeapsa, asta e binevenit și trecem direct la articolele dubioase.

  1. Se mărește pedeapsa pentru accesul la sistemele informatice, de la (1-3 ani) la (3-7) ani. În timp ce Statele Unitem, după cazul cu Aaron Swartz, au înțeles că au sărit calul cu pedepsele pentru accesul neautorizat la sistemele informatice.
  2. Percheziția informatică. Încă un articol dubios. În primul rând, cu greu îmi închipui un terorist care să nu utilizeze criptarea discului și parolarea telefonului, iar fără acordul lui percheziția este inutilă. Nimeni nu poate decripta datele, nici chiar poliția.
  3. Interceptarea și înregistrarea datelor informatice. Deși ministrul MAI a raportat la ședința de guvern că nu sunt necesare fonduri pentru a implementa această lege, sunt necesari bani enormi pentru ca providerul să-și facă upgrade la sistemele informatice pentru a satisface necesitățile poliției. Iar datele vor fi păstrate timp de 180 de zile pentru toți utilizatorii, nu doar pentru un presupus terorist care poate fi moldovean. Ca mai apoi la cererea poliției providerul să scoată din arhiva ce are despre acel client. (Uniunea Europeană a interzis această lege acum un an)
  4. Pedepsirea providerilor dacă nu comunică vreo ilegalitate. De exemplu cineva are un video la el pe servere. Practic se impune ca providerul să fie polițist.
  5. Impunerea providerilor să sisteze anumite pagini web care contravin unor criterii. Lista criteriilor, evident,  se va extinde într-o modificare ulterioară. Aici nu e clar care provideri, cei care hostează serverele sau cei care asigură transmisiunile de date. Pentru că un provider de transmisiuni de date, nu poate sista doar o pagină web, ci doar un site întreg sau un IP unde pot fi mai multe site-uri.

La prima vedere se pare că totul e ok… Creăm un suport legislativ și o infrastructură la provideri care ne vor permite ca nici un pedofil sau terorist să nu se folosească de infrastructura de telecomunicații a Moldovei. În realitate acesta e pasul 2, primul pas a fost ceva mai devreme, cel care ne aruncă într-un sistem totalitar care controlează Internetul.

Pericol și mai mare e că statul practic dă dreptul providerilor să acumuleze informațiile despre toți clienții lor, să fie un fel de SIS. Ghiciți ce se va întâmpla dacă în loc de baza de date a clienților cu nume, parole, IP, și adresa de domiciliu, cum a fost în cazul Starnet-ului, se va scurge baza de date cu informațiile despre toate comunicațiile tuturor, toate email-urile, toate parolele care au trecut prin trafic necriptat? V-ați închipuit? Ce veți spune atunci când veți afla că încă nici un terorist nu este din Moldova sau poate a și fost prins un pedofil, dar el, de fapt,  nu are idee ce este Internet?

Pasul 3 va fi simplu, la criteriile de pedofilie, terorism ș.a. vor fi adăugate încă unele criterii convenabile, iar la conferința de presă vor spune: ”Păi totul deja este făcut, noi adăugăm niște criterii noi, pentru a bloca unele site-uri neconvenabile puterii”.

Astfel vom ajunge în situația când poliția va veni la tine acasă și la vecinii tăi, vor lua toate calculatoarele, toate telefoanele, toate dispozitivele care au posibilitate de a se conecta la Internet. Eu personal cred că am vreo 30.

Întrebarea voastră ar fi: ”De ce să-mi ia mie și tuturor vecinilor din scară dispozitivele?”. Pentru că poliția deja face asta, și nu pentru terorism, nu pentru crimă cibernetică, nu pentru pedofilie. Știu caz real. Ci pentru că unul din vecini are Wi-Fi deschis, iar Starnet bagă wifi deschis pentru toți clienții săi, iar toți care îl văd sunt potențiali criminali. Și li s-au luat toate calculatoarele, telefoanele și încă după un an de zile nu le-au întors.

Dacă acum poliției îi este destul de greu să demonstreze dacă Dvs ați făcut ceva anume, prin legea nouă, ei au backup la provider, iar în lege e scris expres că dacă e emis ordin de la judecător pentru calculatorul Dvs, iar el are legătură cu providerul, atunci nu este necesar de alt ordin pentru a avea acess la celălalt sistem.

Țineți mine, dictatura nu vine peste noapte, vine gradual! Sindromul broaștei fierte!

PS: Opera de artă o puteți găsi aici.
PPS: În acest context poftim datele personale a 49 mln de turci.

În martie, la conferința F8, Facebook a adăugat posibilitatea de a face upload la video prin API. Un mic/mare progres. Imediat am implementat această funcționalitate pe site-ul privesc.eu sub forma de video citate.

Video citat, este o frântură de video cu conținut viral. Bine, nimeni nu poate garanta viralitatea unui video sau altul, însă una e sigur, probabilitatea ca să găsești un video viral e direct proporțională cu numărul de încercări.

Deci, trucul constă în a găsi un eveniment interesant de pe privesc.eu, apăsați butonul Citat și tăiați cu foarfeca un moment interesant. După aceea, postați pe wall-ul personal sau pe o pagină de pe Facebook. În câteva clipe citatul video va apărea pe Facebook ca video uploadat, nu ca embedat.

Acum încep a curge views-urile, live-urile, share-urile și comentariile. Și cu cât e mai mare engagement-ul cu atât facebook-ul îl distribuie mai mult. Pentru a mări engagement-ul privesc.eu automat include embedul cu acel video pe prima pagină de pe site-ul privesc.eu și totodată pe pagina cu înregistrarea evenimentului. Dacă ai un blog, poți include și tu acel embed.

Acum iată și viralul cu pricina.

Mai jos un screen despre viralitatea lui.
Privesc.Eu data from Facebook

Pentru comparație reach-ul de 525824 e mai mare decât toți moldovenii de pe Facebook, care e de 440000, adică au văzut thumnail-ul în newsfeed și o bucată bună din românii de pe Facebook. 187929 views sunt oamenii care au dat play la acest video. E comparabil cu auditoriul unui TV. Ca rezultat pagina Privesc.Eu s-a ales cu +1000 de fani noi.

Îți rămâne să găsești în cele peste 19 mii de evenimente un fragment interesant din domeniu tău de activitate și să alegi un citat.

Succes.

E-sportMai dăunăzi am avut o lecție publică pentru AISEC, unde majoritatea erau adolescenți, clasele 9-12. La întrebarea cine din ei utilizează zi de zi Internetul au ridicat mâna toți. Cine privește zi de zi TV-ul, cam 30%. Cine ascută radio - vreo 3 mâini.

Iată așa consumă noua generație contentul Audiovizual.

Fiind implicat într-un domeniul destul de dinamic, e foarte important să am semnale de la generația tânără. Viitorul e în ceea ce utilizează tinerii, nu generația în vârstă.

Generația care stă pe youtube, twitch, facebook, apple tv, chrome consumă content selectiv și social. Nu mai mănâncă ceea ce le servește de la TV. Dacă doresc să privească un film… sunt o mulțime de site-uri unde o pot face, de tipul netflix, hulu, hbo go. Dacă doresc e-sport intră pe twitch.tv, dacă orice alceva, pe youtube. Dacă are dispoziție proastă 9gag.tv. Dacă dorește să fie informat - privesc.eu. Nu pe Prime, nu pe TV7, nu pe Moldova1.

TV-urile cu ale peoplemetre se bat pentru o audiență fictivă. Apoi, acele cifre umflate apoi se servesc advertiserilor.

Deci, parlamentarii și CCA fac o isterie cum să controleze mass-media. Adică mass-media veche, radioul și TV-ul care nu mai are viitor.

O altă disperare a TV-ul este televiziunea digitală.

Dragilor, viitorul nu e TV-ul liniar, nu e nici în web. E în mobil și social. Mai mult ca atât va fi și P2P.

Chiar și metoda de creare a conținutului s-a schimbat, fără specialiști în audio și lumini, fără camere scumpe și fără echipamente de sute de mii de euro.

Așa încep să apară star-uri pe youtube. Un român are peste 700 mii de subscriberi, nemaivorbind de cei în engleză care au cu milioanele.

Și pentru ce v-am spus eu tot acest bred de mai sus? 😉

Pentru a băga un embed la un canal de youtube început de feciorul meu și prietenul lui, cu vârsta de 9 și 10 ani. Singuri și-au plătit pentru jocuri, singuri și-au platit softul pentru screen capture, singuri înregistrează și singuri îl întrețin.

Să invit să vă abonați, mai au băieții de învățat. Dar asta e, nu ne-am născut perfecți.

Guvernul live.

Povestea cu live-urile de la ședințele de guvern e haioasă și se va termina în curând.

Odată cu venirea democraților la putere Privesc.Eu a hotărât să retransmită ședințele de guvern. Pentru cei care nu cunosc, la guvern este o odaie rezervată jurnaliștilor în care este un TV pe care se arată ce se discută la ședința de guvern. Jurnaliștii mănâncă răsărită și scriu articole în baza celor auzite și văzute, adică telefonul stricat.

Păi, Privesc.Eu a hotărât să le facem un bine jurnaliștilor cât și simplilor cetățeni să privească live-urile din Guvern. Cum? Prin simpla conectare la TV-ul din camera jurnaliștilor iar audio de la prin microfon de la boxele din acea cameră. Multe noutăți pipărate și cuvinte au aflat cetățenii de la jurnaliștii gălăgioși. Au mai fost și alte televiziuni care se rupeau să dea live și filmau TV-ul. După ce metoda a căpătat popularitate, guvernul a decis să dea și el live. Cel puțin așa a fost anunțat. Însă din câte eu am scos din arhivele guvernului am văzut că pe timpul comuniștilor se filmau toate ședințele și se plasau online, doar că erau foarte greu de găsit.

Azi democrația a învins. Au hotărât să închidă live-urile. Pentru că miniștri nu se pot materi în guvern. Sunt filmați și fiind filmați fac populizme nu lucru. Au adus o mulțime de exemple unde ședințele de guvern sunt închise. Sunt sigur că sunt tot atâtea state unde ședințele sunt publice.

În statele unde ședințele sunt închise, opoziția cere să fie de tip închis pentru ca guvernanții să nu-și facă PR. Deci, azi, logic, comuniștii trebuiau să fie pentru închiderea live-ului nu democrații.

Uite așa o poveste cu 3...

2 Comments

Tatăl meu s-a născut Иван și a murit Иван. Feciorul meu e cetățean român. Eu sunt Иванович. Sau poate Ion-ovici?

La #poianabloggelor ieri am discutat cu doamna Nicoleta Eucarie. Doamna care cică are dreptul de a semna certificatele care te face să te simți cetățean român, cu acte în regulă. Eu de prin anii 90 mă simt român și vrând nevrând autoritățile Repulicii Moldova m-au făcut Vitalie Ion. Însă cu acte în regulă am devenit doar prin 2011. A fost cea mai umilitoare procedură birocratică din viața mea. Însă nu e aceasta importat, e important e că eu pe tatăl meu l-am făcut Ion, pe bunelu meu l-am făcut Petru. Doar pentru ca să fiu cetățean român. Toți bloggerii de aici, cred că și mai toți moldovenii care au încercat să obțină cetățenie au fost -ич sau -вна. Însă autoritățile române se fac că plouă. Le este în cot de problemele noastre care le-am avut aici și se ascund după deget lege. Cer de la noi să confirmăm până în generația a treia că suntem români. Cât timp doamna va fi reticentă și se va uita de sus la noi ca la niște copii "deștepți", și cu o voce arogantă ne va spune că fac tot ce le este în putere și că uite doame nușcâte mii pe an au obținut cetățenie noi vom române generația Иванович-lor, o generație care a trăit în două lumi cu două alfabete cu două nume de familii, cu numele rudele scrise în cele mai haioase moduri. În cazul meu e ușor pentru că morții nu se mai împotrivesc, ce facem dn Nicoleta cu părinții noștri care nu doresc să-și schimbe -ич-ul?

PS: Sora mea a prezentat documentele ca și Ion ca mai apoi să fie invitată la depunerea jurământului ca Viorica Ivan și neffind admisă pentru că în bulletin era Ion. Un exemplu în care autoritățile române au greșit.