Deja sunt cei mai vizionați de pe youtube-ul la categoria Eurovision.

Recent mi-am cumpărat un iPad 3G. A fost trimis imediat cum au început vânzările în US. Acum, în sfârșit, @veresha și feciorul meu mi-au permis să-l testez.

Deși intențiile mele au fost altele decât a fi un consumator ordinar, am fost abordat de mulți prieteni cu întrebări care mai de care.

Am să încerc mai jos să-mi expun gândurile despre iPad și nu despre cum el funcționează.

Apple, de când a apărut, a fost și este o companie inovatoare și foarte închisă. Dintotdeauna a încercat să creeze piețe de desfacere.

A început cu primul calculator personal. Ca rezultat a fost creată piața de software. iPod a creat piața de muzică. iPhone a create piața de apps-uri. Și în sfârșit iPad. Mulți se întreabă de ce e necesar, că doar este iPhone sau iPod, sau, dacă dorește ceva mai serios, este laptopul. Bine, nu e char așa.

În acest moment în lume este o criză, o criză a ziarelor, jurnalelor și cărților. Oameni nu mai doresc să le citească, pentru că totul este și online. Însă online oamenii nu sunt deprinși să plătească. Aici vine Apple cu iPad și cu milioanele de utilizatori care și-au făcut conturi cu Credit Caduri pe iTunes, care printr-un singur click pot cumpăra abonamente, content sau video casturi. Apple e marea speranța a ziarelor New York Times și Playboy. Deci iPad vine ca o platformă de consumat content, de oricare tip ar fi el. Dacă Kindle vine ca o platformă de cosumat doar carți și ne dă o experiență de citit cât se poate de aproape de una reală, iPad vine mai mult ca un consum de video, content de tip Playboy, carți cu ilustrații superbe sau jocuri. Pentru cititorii de cărți ca Madrizen și Ceziceu le recomand Kindle, pentru restul, iPad-ul e o variantă super.

O altă problemă care domină în lumea calculatoarelor este complexitatea lor. iPad vine ca o soluție simplificată a unui calculator, unde poți uita despre fișiere. Unde poți naviga prin internet, citi mail-urile, instala printr-un singur click orice joc sau aplicație de care ai nevoie. Nici o vorbă despre foldere și fișiere, viruși și antiviruși, formatare și instalere de sistem.

E o soluție ideală pentru oamenii care nu doresc să se lege de calculatoare însă doresc să rămână informați.

Referitor la design, mărime și masă sunt ideale, ca și la toate produsele Apple.

Lumea tot mai mult se internet-izează. A venit şi momentul implementării votului electronic. Procedura e simplă din punct de vedere tehnic, însă foarte complicată din punct de vedere a securizării, autentificării şi asigurării anonimatului votului.

Din experienţa mea de implementare a unor protocoale de securitate pentru fisc (în perioada de studenţie), experienţa de la electionplatform.com , precum şi după vizionarea prezentării dlui Ciocan de la CEC, vin cu câteva propuneri.

Mai întâi lacunele care le-am detectat.
1. User Interface. Trebuie de profitat la maximum de spaţiul de pe ecran. Faceţi keyboard pe tot ecranul. Să vadă orice om, chiar şi cei cu vederea slabă. Pentru început se poate de citit UI de la Apple. E foarte bun.
2. Evidenţa celor care au votat şi celor care nu şi-au exprimat votul, se face centralizat. În nici un caz parţial.
3. Ce e cu refuzul de a vota de la orice birou? Come on, doar e totul centralizat şi se verifică dacă persoana a mai votat sau nu.
4. De ce doar ultimul vot e luat în considerare, doar se face totul online?
5. Ce facem cu cetăţenii de peste hotare? Le trimitem prin poşta rapidă cartele cu PIN-uri?
...

Şi respectiv abordarea pe care o văd eu. O simplă metodă de votare electronică care elimină unele neajunsuri de mai sus.
1. Intră omul în cabina de vot. (Intră pe site-ul de votare electronică)
2. Introduce INDP său.
3. Sistemul controlează online dacă e valid şi afişează Numele şi Prenumele pe ecran.
4. Persoana vede dacă într-adevăr e numele său şi butonează "Accept" pentru a trece la pasul următor.
5. Afişând Numele şi Prenumele, sistemul întreabă cetăţeanul doar ”un număr de credit card bancar”. Banca poate fie oricare din Moldova sau străinătate. Deci, Numele de pe buletin trebuie să coincidă exact cu cel de pe card cetăţeanul nu are cum să-l modifice.
6. Sistemul întreabă CVV2 (E pinul de la cartelă, pe care doar cetăţeanul îl poate şti)
7. Sistem face o tranzacţie bancară. Transferă la buget un bănuţ, pentru a controla dacă card-ul este valid.
8. În cazul când este valid i se propune lista de candidaţi pentru votare.
9. Persoana votează.

Problemele rezolvate:
1. Procedeul de mai sus, elimină marea problemă, de autentificare a cetăţenilor de peste hotare. Utilizând, indirect, securitatea băncilor.
2. Elimină votul cumpărat. Nimeni nu va dori să-şi dea altei persoane ”Numărul credit cardului” şi CVV2 pe care îi vine salariul.
3. Infracţiunile se pot comite la nivel bancar, însă pot fi mult mai uşor depistate, decât pentru fiecare persoană în parte.

A doua mare problemă pe care o văd, e că societatea nu e pregătită să aibă încredere în calculatoare. Pentru că acesta poate transmite centralei pentru cine a votat cetăţeanul.

Pentru a elimina cât de cât această problemă trebuie să fie minimizată informaţia transmisă centralei şi să fie scoase datele despre cetăţean.
Cum se face? Simplu. Prin hash-area datelor cetăţenilor.
Adică, dacă avem INDP 1234567890123, Vasile Votatorul, CC5555-6666-7777-8888, CVV2 1234, Votat pentru Ion Moldoveanu.
Facem un hash MD5,SHA1.. şi transmitem doar 0xAFAFDAEACFAF3E5D6C7A Votat Ion Moldoveanu şi mai transmitem INDP 1234567890123 că a votat, pentru eliminarea dublei votări.

Astfel, vom avea o baza de date cu cine a votat şi cine nu, iar alta cu datele despre candidaţi.

Nu pretind că am descris un sistem ideal de votare.
Comentariile şi criticile sunt binevenite.

PS. Utilizați iPhone/iPad pentru console. De utilizat sistem similar ca squareup pentru procesarea mai rapidă.

Mai jos topicul de pe Google Buzz. Multe idei interesante vin în timpul dezbaterilor.

Întotdeauna m-a interesat, uitându-mă la televizor, câți oameni stau şi privesc, în încelaşi moment cu mine, aceeaşi imagine. Pe internet e simplu, ai pus un contor la server și... înainte. Cu TV-ul e mai complicat.

Deși la întâlnirea bloggerilor cu Vlad Filat, Nata Albot a spus că datele acestor măsurători se măsluiesc, eu le dau totuşi pentru a ne crea o imagine asupra audienţei diferitor posturi tv în RM.

AGB Nielsen încearcă să facă puțină lumină. Și TV7 le publică regulat.

Deci, în Moldova avem 3 567 512 de potenţiali telespectatori. În medie un om privește televizorul 4 ore pe zi. Astfel, obținem cifra de 594 585 de oameni care privesc în acest moment TV-ul în toată Moldova. Evident, acest număr fluctuează în dependență de perioada zilei (cele mai aglomerate sunt orele serii).

Datele privind rating-urile televeziunilor le avem doar pentru Chișinău și doar pentru vârsta +18. Populația capitalei a scăzut în ultimul timp și, actualmente, e aproximativ de 664 204. Judecând după datele naționale, la categoria de vârstă 19-50 de ani avem 1 673 280/3 567 512 = 47%. Deci, în Chișinău avem 664 204 *0.47 = 312 176 de oameni cuprinşi în această categorie de vârstă.

Iată tabloul final al cifrelor.

Şi o concluzie: transmisiunile live pe Internet încep să depăşească posturile tv clasate pe ultimele locuri în acest clasament.

Am fost seara, pe 6 aprilie 2009, în piaţă, fără lumânare (nu sunt un fan al acestor atribute expuse în locuri publice), și am rămas
cu ochii larg deschişi de uimire. Erau foarte mulți oameni.

A doua zi dimineață m-am dus din nou, intuind că se va întâmpla ceva mult mai interesant. La 7:40 am postat: ” ’neata, propun sa utilizam tag-ul #pman pentru mesajele din piata marii adunari nationale”.

Pentru cei care nu ştiu, hashtag începe cu # + un cuvânt. Acest hashtag poate fi folosit de utilizatori pentru a scoate în evidenţă un eveniment, o acțiune comună. Pontul poate servi şi altor utilizatori pentru a repera vreun eveniment important care se întâmplă în lume.

Am creat tagul #pman pentru a vedea desfăşurarea manifestaţiilor din centrul Chișinăului. O altă intenţie a fost să ridic acest tag în trends. Am sunat şi alți twitteriști activi, propunându-le să-l folosească. Și procesul a demarat. Se pare că tuturor le-a plăcut idea.

Pe la 13:40 #pman a apărut în trends (trends reprezintă o coloană ce cuprinde 20 din cele mai populare cuvinte întâlnite în mulțimea de mesaje lansate/recepţionate în ultimele minute pe net).

Oho!, acum cei aproximativ 10 mln de utilizatori twitter au văzut #pman pe monitor. Din acel moment a început ascensiunea rapidă a evenimentului din Piața Guvernului din Chişinău pe benzile de ştiri din toată lumea.

Primul care a „botezat” manifestaţiile de protest din pman drept „twitter revolution” a fost Evgeny Morozov.

Deși mobilizarea protestatarilor a fost făcută nu doar prin twitter (eu personal am aflat de cele întâmplate graţie twitter-ului), ci și prin alte rețele de socializare și prin SMS-uri. Oricum, „Twitter revolution” suna cool.

În acea perioadă Techrunch (http://www.techcrunch.com), cel mai „tare” blog cu postări pe teme de Internet, tehnologii și start-uri, a scris foarte mult despre Twitter. Presupun – e doar o idee a mea - că are şi ceva interese financiare în acel start-up. În fine, proprietarul/editorul Techcrunch, Michael Arrington este considerat pe drept cuvânt unul dintre cei mai influenți oameni din lume. Acest personaj e abordat zilnic de o mulțime de start-upuri pentru a publica măcar un rând despre ei. Recunosc că și eu l-am contactat cu o anumită ocazie, însă a refuzat să-mi preia start-up-ul. Ei bine, de data aceasta, înarmat cu articolul lui Morozov, am trimis un mail la Techcrunch și ReadWriteWeb. Şi a mers! Imediat a apărut articolul despre twitter revolution pe techcrunch.

Pentru cei neinițiați, pare un simplu articol. Însă trebuie să se înţeleagă că e un articol pus pe ”masa” a 1 mln de cititori RSS și a miilor de oameni care intră zilnic pe acel site precum miilor de fani pe facebook și twitter. Şi respectivul site este copiat de o altă duzină de site-uri din internet.

După apariţia articolului a început năvala vorbitorilor de engleză în #pman cu diverse întrebări: what the hek is #pman. Please translate. Le mulţumesc lui @moscovici și @ceziceu pentru că au scris și au tradus tweet-urile altor utilizatori.

Noaptea târziu, în 7 aprilie, după ce m-am întors din piaţă, am creat un agregator de twitter, bloguri-imagini și video despre #pman http://pman.cloudapp.net (l-am închis recent, deoarece era pe test account), hostat de Microsoft pentru a ține piept numărului mare de utilizatori. Deși nu a avut efectul scontat, totuși câteva mii de oameni au vizitat agregatorul.

Mai există un pont pe twitter, intitulat #CNNFail. Când are loc vreun eveniment important în lume, iar CNN doarme, pe twitter lumea începe să raporteze despre evenimentul cu pricina: + #CNNFail. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu #pman. Vorbitorii de engleză doreau să afle mai multe de la CNN, însă din păcate, cum bine ştim, CNN-ul nu se prea plimbă prin Moldova. Dar sub presiunea de pe twitter, reporterii CNN au dat o ştire despre hash tagul #pman. Grozav! E greu de estimat câți oameni au aflat ştirea de la CNN.

Dar e cert că numărul celor care au început să se intereseze de evenimentele de la Chişinău a crescut fulgerător. Astfel, site-urile din Moldova: JurnalTV, Unimedia, ProTV şi unele site-uri guvernamentale s-au blocat din cauza volumului mare de cereri. Pe 7 și 8 aprilie căutările pe Moldova au crescut de 3 ori.

Astfel, „Twitter Revolution” a început să fie folosit și dat ca exemplu la toate conferințele dedicate rețelelor sociale. Totuşi, trebuie să limpezim un lucru: Twitter-ul nu a avut în cazul nostru un rol de organizare, ci de informare a oamenilor din afara Moldovei, un jump (salt) către alte media importante din lume care folosesc Twitter-ul. Denumirea de „Twitter Revolution” a fost preferată doar pentru că era cool, pentru că era mult mai atrăgătoare decât „Facebook Revolution”, „Odnoklasniki Revolution”, „SMS Revolution” sau „Social Network Revolution”. A fost mai degrabă un nou tip de marketing pentru promovarea unui eveniment. A unui eveniment crucial pentru destinul unei comunităţi.

Vedeţi mai jos arhiva #pman de pe twitter.

Le mulțumesc tututor twitteriștilor pentru promovarea evenimentului şi, implicit, pentru promovarea Moldovei.

1. Guvernul acumulează volum imens de informații, când se vor da înapoi oamenilor. (Exemplu: data.gov)

Să fiu mai clar pentru cei care nu sunt din domeniul IT. Guvernul prin intermediul tuturor structurilor sale republicane și locale acumulează un volum de informații care are o foarte mare importanță. Începând de la agricultură, industrie, produse importate, exportate, învățământ financiar.... Toate aceste date, nu sunt șterse ele sunt stocate pe servere, undeva, și doar presupun că guvernul utilizează aceste date pentru a lua decizii.

Deci idea e de a prezenta aceste date în format pe înțelesul calculatorului (nu în .doc, .pdf) XML, CVS....

Societatea e mult mai deșteaptă pentru a agrega aceste date și de a le combina una cu alta pentru a le procesa. La TED puteți vedea doar o mică parte ce sa primit după 1 an de deschidere de date guvernamentale.

Sunt pentru a deschide aceste date pentru ca oamenii să poată singuri decide ce bussness să facă, unde să învețe în ce parte a orașului să-și cumpere casă... nu să așteptăm indicații de la guvern.
Până acum doar USA și Marea Britanie s-au decis să dea înapoi această informație.

2. Întrebarea cu grădinițele. Sunt de acord să dau bani pentru grădiniță/școală, doar că să am posibilitate să-mi reduc din taxele pe care le platesc. Mai mult citiți pe blogul lui madrizen

PS. Dl Filat a fost puțin obosit.

Bucuros că în sfârșit avem ceva inedit în Chișinău. Deși au avut mici deficiențe tehnice, proiectul a fost lansat cu succes. Bravo echipei.

Și acum la critică. 😉

Am observat în prima noutate de la ChișTV, un caz ce cred eu că nu trebuia să fie difuzat. Cel cu băiatul care lucra în Valea Morilor. El întradevăr crede că face un lucru demn și științific în societate și mai mult ca atât aproape gratis. Și cum știința în toată lumea se ține doar pe entuziasm, băieții de la ChișTV a ajutat ca acest entuziasm să dispară la acel om.

Deci în concluzie, vă rog să nu mai faceți haz de necaz pe seama oamenilor de știință, pentru două zâmbete a unor oameni care servesc bere puteți să reduceți un om de știință.

#pman
privesc.eu
camera genius

Colectate de pe real stream.

1. PSD-Presedinte in Seara de Duminica & PDL -Presedinte Dimineata de Luni

2. Cel mai scurt banc: Geoana presedinte.

3. Mircea Geoană nu e un prostănac şi jumătate, e un prostănac şi 49,62%…

4. Daca Geoana adormea presedinte la Polul Nord, prindea si el macar 6 luni de mandat 😉

5. basescu spune: iarna nu-i ca vara geoana spune: dimineata nu-i ca seara

6.Q: Cum pui dopul la o sampanie pe care ai desfacut-o? A: Nu stiu, intreaba-l pe Geoana!! =))

7. Ea: M-am culcat cu Geoană şi m-am trezit cu Băsescu. El: Băsescu e-n toate.

8. Culmea somnului : Să te culci preşedinte şi să te trezeşti prostănac.

9. Geoană va ţine azi o conferinţă de presă. Filmuleţul cînd el se bucură şi ţopăia pe scenă este trucat!

10. In birou la Basescu intra Videanu:
- Sefu, am o veste buna si una rea. Pe care o vreti prima?
TB: Pe aia rea.
-Sefu, Geoana a luat 60% din voturi.
TB: Cuuuuummm???? Atat de mult? Pai si eu cat am luat?
-Asta e vestea buna. Dumneavoastra aveti 70%!!!!

11.Se duce Prostancul la Malefic, care ii deschide usa:
- Mai Sorine, am avut o zi tare grea astazi, am aflat ca nu am fost ales presedinte si as vrea sa ma ajuti sa ma relaxez un pic, ca nimeni nu e ca tine.
Maleficul il pofteste inauntru, il pune pe un scaun de masaj, il serveste cu bautura, stripteuze, mancare, muzica buna, etc… Totusi, nimic nu functioneaza. Maleficul, ii cere sa se ridice in picioare si ii trage o palma. Prostancul se aseaza mai linistit. Dupa un anumit timp, Maleficul, ii cere din nou sa se ridice in picioare si ii mai trage o palma. Prostanacul se aseaza din nou. In sfarsit, dupa vreo zece palme ii zice Maleficului:
- Bine, bine, m-am linistit de tot, nu mai am nevoie de palmele astea.
La care Maleficul:
- Da, dar palmele astea nu sunt pentru ca sa te linistesti tu!

12.Geoană, foarte vesel, se întâlneşte cu bunicuţa.
-De ce eşti asa vesel?
-Mi-am făcut testul IQ.
-Şi?
-A ieşit negativ.

13.De ce a acceptat Bush să apară în fotografii alături de Geoană? Pentru a părea mai deştept.

14. Ce-au facut românii în timpul mandatului lui Mircea Geoană? R: Au dormit!

15. Ce mai fredoneaza Geoana in ultimul timp? "Daca-as fi ptr o zi presedinte v-as amaneta pe toti si nu m-ati prinde"

16. Mircea Geoana a avut cel mai suportabil mandat prezidential din istoria Romaniei!